procedură civilă.cererea.regularizare.excepţie de neconstituţionalitate.respingere

http://www.ccr.ro/ccrSearch/MainSearch/SearchForm.aspx

DECIZIA Nr.115 din 6 martie 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.200 alin.(2) și (3) din Codul de procedură civilă

Publicată în Monitorul Oficial nr.289 din 18.04.2014

 

Augustin Zegrean	— președinte
Valer Dorneanu	— judecător
Toni Greblă	— judecător
Petre Lăzăroiu	— judecător
Mircea Ștefan Minea	— judecător
Daniel Marius Morar	— judecător
Mona-Maria Pivniceru	— judecător
Puskás Valentin Zoltán	— judecător
Ingrid Alina Tudora	— magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.200 alin.(2)—(7) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială „Giltex” — S.R.L. din Târgu Neamț în Dosarul nr.2.176/333/2013/a1 al Judecătoriei Vaslui. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr.535D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că procedura legală criticată are rolul de a remedia lipsurile cererii de chemare în judecată, de a disciplina părțile, precum și de a asigura celeritatea procesului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2.176/333/2013/a1, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.200 alin.(2)—(7) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Societatea Comercială „Giltex” — S.R.L. din Târgu Neamț într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare formulată împotriva încheierii prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât încalcă principiul preeminenței dreptului și dreptul la un proces echitabil, care impun o protecție concretă și efectivă a drepturilor celui care se adresează justiției, astfel încât aceste drepturi să nu fie afectate în substanța lor. Arată că, deși dreptul de acces la o instanță comportă și unele limitări, totuși acestea nu trebuie să afecteze însăși esența dreptului protejat de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de Constituție, prin art. 21, printr-o abordare prea formalistă și printr-o interpretare nerezonabilă a unor condiții de formă a cererii de chemare în judecată sub sancțiunea anulării acesteia. Aplicarea unei asemenea sancțiuni este excesivă și disproporționată față de neregularitățile lipsite de însemnătate și care nu ar trebui să afecteze dreptul reclamantului în chiar substanța sa, mai ales în condițiile în care exercițiul acestui drept este supus unui termen de prescripție redus. De altfel, orice condiționare formală nu trebuie să aducă atingere substanței dreptului, fiecare persoană având dreptul la o examinare efectivă și concretă a cauzei sale, fără a i se aduce atingere exercițiului dreptului de acces la instanță prin instituirea unor sancțiuni extreme pentru neregularități minore, lipsite de orice importanță în examinarea fondului cauzei și care ar putea fi remediate pe tot parcursul procesului, fără a aduce atingere principiului celerității procedurii judiciare.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate trebuie reținut și faptul că prin Decizia nr.176 din 24 martie 2005 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 302¹ alin.1 lit.a) din Codul de procedură civilă din 1865, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile acestui text „prin care se sancționează cu nulitate absolută omisiunea de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs: «numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar» [...] apar ca un formalism inacceptabil de rigid, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac și să restrângă nejustificat accesul liber la justiție”. Apreciază că această decizie își păstrează actualitatea și trebuie extinsă și la cererea de chemare în judecată, cel puțin în ce privește „codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar” sau „arătarea dovezilor” și depunerea înscrisurilor certificate conform originalului, „numărul de exemplare” ale cererii. De altfel, o dispoziție a legii constatată ca fiind neconstituțională tot neconstituțională rămâne și dacă este reluată în conținutul altei legi.

În ce privește inegalitatea de tratament a părților, aceasta rezultă din dispozițiile procedurale privind cererile incidentale (art.205 din Codul de procedură civilă — întâmpinarea; art.209 — cererea reconvențională; art.62 și 63 — intervenția principală și accesorie; art.68 — intervenția forțată; art.73 — chemarea în garanție ș.a.m.d.) care nu prevăd sancțiunea anulării acestora pentru lipsuri privind cuprinsul cererii, așa cum prevăd prevederile art.200 din Codul de procedură civilă.

Judecătoria Vaslui consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.200 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată. În acest sens, arată că instituirea în sarcina reclamantului a obligației de a sesiza instanța de judecată în cadrul procesului civil, cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de dispozițiile legii procesuale, sub sancțiunea anulării cererii, sancțiune cu privire la care reclamantul este în prealabil încunoștiințat, nu poate fi apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului de acces la instanță, dimpotrivă. Mai mult, dreptul părții de a formula cerere de reexaminare împotriva hotărârii instanței de anulare a cererii introductive asigură o garanție procedurală suplimentară, în acord cu prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr.47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art.146 lit.d) din Constituție, ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 și 29 din Legea nr.47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut prin dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art.200 alin.(2)—(7) din Codul de procedură civilă. În realitate, analizând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea observă că autoarea excepției critică numai ipoteza normativă a art.200 alin.(2) și (3) din Codul de procedură civilă, astfel încât, în conformitate cu jurisprudența sa, Curtea urmează a se pronunța numai asupra acestor texte de lege.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art.16 privind egalitatea în drepturi și art.21 privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art.200 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind Decizia nr.479 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.59 din 23 ianuarie 2014, și Decizia nr.31 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.112 din 14 februarie 2014.

Prin aceste decizii, Curtea a constatat, în esență, că procedura prevăzută de prevederile legale criticate reprezintă opțiunea legiuitorului și are drept scop remedierea unor lipsuri ale acțiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art.194 din Codul de procedură civilă. O astfel de procedură nu este de natură să afecteze însăși esența dreptului protejat, având în vedere că este însoțită și de garanția conferită de dreptul de a formula o cerere de reexaminare prevăzută de art.200 alin.(4) din Codul de procedură civilă.

De asemenea, Curtea a reținut că prin aceste prevederi legale legiuitorul a dorit disciplinarea părților dintr-un proces și, în acest fel, respectarea principiului celerității și a dreptului la un proces echitabil.

Distinct de cele reținute în jurisprudența menționată, în prezenta cauză Curtea reține că prevederile art.200 din Codul de procedură civilă dispun în legătură cu necesitatea verificării cererii de chemare în judecată, de către completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza, precum și asupra obligativității regularizării acesteia, în cazul în care nu îndeplinește anumite cerințe prevăzute în art.194—197 din Codul de procedură civilă, referitoare la cuprinsul cererii de chemare în judecată, numărul de exemplare, timbrarea cererii sau la cazurile de nulitate a acesteia.

În acest context, Curtea constată că prevederile art.194—197 din Codul de procedură civilă instituie condiții de formă ale cererii de chemare în judecată, reglementând cuprinsul acesteia (art.194), numărul de exemplare (art.195), elementele esențiale pe care trebuie să le conțină, sub sancțiunea nulității (art.196), precum și cerința timbrării acesteia (art.197).

Astfel, prevederile art.200 din Codul de procedură civilă dispun verificarea cererii introductive de instanță de către completul învestit aleatoriu cu soluționarea cauzei. Constatând neconformitatea acesteia în raport cu cerințele instituite prin art. 194—197 din Codul de procedură civilă, instanța de judecată comunică lipsurile reclamantului în scris, punându-i totodată în vedere necesitatea regularizării cererii, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut de alineatul (2) cuprins în art.200 din același cod, instanța are posibilitatea să anuleze cererea de chemare în judecată, prin încheiere dată în camera de consiliu, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

În acest context, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale constante, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr.1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.69 din 16 martie 1994, instituirea unor condiții procedurale pentru exercitarea dreptului de sesizare a instanței nu echivalează cu încălcarea art.21 din Constituție, referitor la accesul liber la justiție. S-a reținut, astfel, că stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o încălcare a dreptului de acces liber la justiție. Mai mult, în jurisprudența precitată, Curtea a statuat că liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, fiind de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile art.126 alin.(2) din Constituție.

De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, exemplu fiind Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr.588 din 7 iulie 2006, s-a arătat că accesul liber la justiție implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța dreptului.

În acest sens, Curtea Constituțională apreciază că instituirea unor condiții formale ale cererii de chemare în judecată nu poate fi considerată de plano drept o negare a efectivității dreptului de acces la justiție, ci aceasta constituie o expresie a obligativității exercitării drepturilor și libertăților cu bună-credință, în limitele instituite de lege. Nerespectarea condițiilor prescrise pentru conformitatea cererii introductive de instanță nu atrage în mod necondiționat anularea actului procedural, existând posibilitatea modificării sau completării acestuia în termenul stabilit de instanță.

Astfel, prevederile art.200 alin.(2) teza întâi din Codul de procedură civilă, dispunând asupra necesității comunicării în scris, către reclamant, a lipsurilor constatate în legătură cu cererea de chemare în judecată, cu mențiunea regularizării acestora în termenul stabilit, reprezintă o concretizare a principiului rolului activ al judecătorului, tocmai în vederea în asigurării accesului efectiv la justiție al titularului cererii. Mai mult, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii de anulare, împotriva acesteia se poate face cerere de reexaminare, solicitând motivat revenirea supra măsurii anulării. Cererea de reexaminare se soluționează de către un alt complet al instanței respective, prin încheiere definitivă, în camera de consiliu, cu citarea reclamantului. Potrivit art.200 alin.(6) din același act normativ, acest complet poate reveni asupra încheierii de anulare dacă măsura a fost dispusă în mod eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat, caz în care cauza va fi retrimisă completului inițial învestit.

În acest context, Curtea apreciază că atât reglementarea cererii de reexaminare, sub forma unei căi de atac împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, precum și faptul că aceasta se soluționează de un complet diferit de cel care a dispus măsura anulării, cu citarea reclamantului, reprezintă garanții procesuale, care au drept scop evitarea anulării actului de procedură, în măsura în care a fost legal întocmit. De asemenea, Curtea reține că procedura regularizării cererii de chemare în judecată este justificată și prin prisma finalității legitime urmărite de către legiuitor, și anume fixarea corectă a cadrului procesual, în vederea evitării acordării de noi termene de judecată pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atât la asigurarea dreptului de apărare al pârâtului, aflat în deplină cunoștință de cauză cu privire la obiectul cererii, motivele invocate și probele solicitate, precum și la asigurarea celerității procesului, permițând astfel o bună desfășurare a judecății într-un termen rezonabil, optim și previzibil, în sensul art.21 alin.(3) din Constituție și art.6 alin.(2) din Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art.16 din Constituție, referitor la egalitatea în fața legii, Curtea constată că prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică, neputându-se reține încălcarea dispozițiilor constituționale menționate.

De asemenea, referitor la invocarea, de către autoarea excepției de neconstituționalitate, a Deciziei Curții Constituționale nr.176 din 24 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.356 din 27 aprilie 2005, Curtea constată că aceasta nu își găsește aplicabilitatea în cauza de față, ea referindu-se la cererea de recurs. Prin decizia precizată, Curtea a constatat că cele mai multe dintre elementele prevăzute în textul de lege criticat, și anume domiciliul sau reședința părților, ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar, precum și — dacă recurentul locuiește în străinătate — domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul, se regăseau în totalitate în actele dosarului în care s-a pronunțat hotărârea care făcea obiectul căii de atac, că nu erau indispensabile pentru identificarea acestei hotărâri și că nici nu erau menționate în dispozitivul hotărârii atacate. Or, în ipoteza cererii introductive, Curtea constată că aceste elemente trebuie să fie prezente.

Pentru motivele expuse, în temeiul art.146 lit.d) și al art.147 alin.(4) din Constituție, precum și al art.1—3, al art.11 alin. (1) lit.A.d) și al art.29 din Legea nr.47/1992,

 

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială „Giltex” — S.R.L. din Târgu Neamț în Dosarul nr.2.176/333/2013/a1 al Judecătoriei Vaslui și constată că prevederile art.200 alin.(2) și (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Vaslui și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 martie 2014.

 

fond funciar.circulaţia.terenuri agricole din extravilan.preempţiune.fond silvic.agricultură.fonduri europene

Legislaţie asezonată cu referiri ample şi exhaustive la grupuri de interese care visează un Regat agricol pentru fetele şi băieţii deştepţi de natură pământeană

I)http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=OJ:JOC _2014_019_E_0001_01&rid=1

(Versiunea în limba română)

Întrebarea cu solicitare de răspuns scris E-003896/13

adresată Comisiei

...(PPE)

(8 aprilie 2013)

Subiect: Restricții propuse în achiziționarea terenurilor agricole de către străini

Producătorii agricoli români privesc cu îngrijorare apropierea momentului liberalizării pieței funciare din 2014, când persoanele fizice străine vor putea cumpăra terenuri agricole în România fără restricții.

În aceste condiții, organizațiile de producători solicită instituirea unor restricții pentru cumpărători, de exemplu:

—	condiționarea celor care vor să cumpere terenuri agricole de o experiență de 3-5 ani în domeniul agricol în statul din care provin;

—	instituirea unui drept de preemțiune al statului român la cumpărarea terenurilor agricole.

Comisia este rugată să își prezinte punctul de vedere cu privire la legalitatea unor astfel de eventuale măsuri, precum și dacă astfel de măsuri există în alte state membre ale UE.

Răspuns dat de Dl ... în numele Comisiei

(4 iunie 2013)

În conformitate cu Tratatul de aderare din 2005, începând din 1 ianuarie 2014, TFUE (657) se aplică integral legislației românești privind achiziția de terenuri agricole. Prin urmare, este necesar să se respecte principiul liberei circulații a capitalurilor.

Libera circulație a capitalurilor poate fi limitată prin norme naționale justificate de motivele invocate la articolul 65 din TFUE și „nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară”. În plus, Curtea a decis că libera circulație a capitalurilor poate fi restricționată prin măsuri naționale justificate de cerințe prioritare de interes general, cu condiția ca legislația națională în cauză să nu fie discriminatorie. În ambele cazuri, măsurile naționale trebuie să fie adecvate pentru a se garanta îndeplinirea obiectivului urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

Mai mult, obiectivul legislației naționale referitoare la terenurile agricole trebuie să fie în conformitate cu politica agricolă comună. În elaborarea acesteia, în concordanță cu articolul 39 din TFUE, trebuie să se țină seama „de natura specială a activităților agricole care decurge din structura socială a agriculturii și din discrepanțele structurale și naturale existente între diferitele regiuni agricole”.

Prin urmare, orice măsură națională care limitează libera circulație a capitalurilor urmărește un obiectiv specific care este propriu situației din statul membru respectiv și nu poate fi comparată cu cea dintr-un alt stat membru; prin urmare, o astfel de comparație între măsurile luate în diferite state membre poate fi artificială.

În consecință, în absența unor informații cuprinzătoare privind situația specifică dintr-un stat membru anume, Comisia nu este în măsură să evalueze compatibilitatea măsurilor menționate în întrebarea dumneavoastră cu legislația UE.

(657)  Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(Versiunea în limba română)

Întrebarea cu solicitare de răspuns scris E-003897/13

adresată Comisiei

...(PPE)

(8 aprilie 2013)

Subiect: Licitația pentru redactarea Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 al României

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din România a organizat o licitație pentru desemnarea unui consultant care urmează să redacteze Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020. La data depunerii acestei întrebări, licitația nu a fost finalizată, cu toate că proiectul ar trebui transmis Comisiei la 1 ianuarie 2014, iar până atunci sunt necesare consultări cu partenerii sociali, cu beneficiarii, cu producătorii.

Comisia este rugată să răspundă la următoarele întrebări:

Dacă procedura încheierii unui contract cu un consultant privat reprezintă o practică răspândită în statele membre UE.

Dacă contractul la care se referă această licitație face obiectul unor plăți din fonduri europene.

Dacă Comisia urmărește derularea licitației menționate.

Care sunt consecințele unor eventuale întârzieri în înaintarea către Comisie a proiectului de Program Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020, prevăzută pentru 1 ianuarie 2014?

Răspuns dat de dl C în numele Comisiei

(23 mai 2013)

1)	Mai multe state membre folosesc servicii de consultanță private pentru a sprijini pregătirea planurilor lor de dezvoltare rurală. Serviciile de acest tip pot contribui, de exemplu, la elaborarea evaluării ex ante şi a altor analize preliminare relevante.

2) Planul Național de Dezvoltare Rurală al României pentru perioada 2007-2013 menționează la capitolul 16 (Acțiuni de asistență tehnică) posibilitatea de a utiliza fonduri de asistență tehnică pentru sprijinirea pregătirii viitoarei perioade de programare.

3)	Comisia monitorizează împreună cu statul membru implementarea generală a Planului Național de Dezvoltare Rurală. Responsabilitatea aplicării procedurilor de licitație revine statului membru.

4)

Calitatea programului elaborat și termenul în care este depus acesta sunt în întregime responsabilitatea statului membru. Serviciile Comisiei pot lansa procedura de aprobare a Planului Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2014-2020 doar după ce autoritățile române depun oficial propunerea lor. În consecință, orice întârziere în elaborarea planului va duce la întârzierea aprobării acestuia de către Comisie.

(Versiunea în limba română)

Întrebarea cu solicitare de răspuns scris E-003617/13

adresată Comisiei

...(S&D)

(28 martie 2013)

Subiect: Agricultura de graniță

1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, a marcat o epocă nouă în economia agricolă și a dezvoltării rurale. În acest context, România a trebuit să își adapteze rapid economia agricolă și a dezvoltării rurale pentru a se putea integra în piața internă a Uniunii Europene și a adopta în totalitate politica agricolă comună.

Aderarea la UE este cel mai puternic factor de presiune pentru reforma rapidă a agriculturii și economiei rurale românești, dată fiind necesitatea integrării cu succes în economia rurală europeană.

Modelul european de agricultură se bazează pe un sector competitiv, orientat spre piață, îndeplinind totodată și alte funcții publice, cum ar fi protejarea mediului înconjurător, oferirea unor așezări rezidențiale mai convenabile pentru populația din spațiul rural, precum și integrarea agriculturii cu mediul înconjurător și cu silvicultura. Economia rurală românească, dominată în mare parte de agricultură, este încă slab integrată în economia de piață. Ca atare, cum vizează Comisia Europeană să sprijine eforturile autorităților de resort și ale producătorilor agricoli de aplicare a tehnicilor de marketing în vederea integrării în sistemul european al pieței unice?

Răspuns dat de dl  în numele Comisiei

(6 mai 2013)

Atât înainte cât și după aderare, UE a oferit sprijin financiar pentru promovarea dezvoltării sectorului agricol din România și pentru integrarea acestuia în piața UE, precum și pentru creșterea standardului de viață în zonele rurale. În acest scop, instrumentul-cheie este Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007-2013, cofinanțat cu 8,1 miliarde de euro din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR).

PNDR abordează nevoile zonelor rurale orientând sprijinul către stimularea competitivității agriculturii și silviculturii, către mediul înconjurător și peisajul rural și către calitatea vieții în mediul rural și diversificarea economiei rurale.

Cea mai mare sumă de care dispune PNDR (contribuția FEADR fiind de 3,2 miliarde de euro) este alocată măsurilor destinate creșterii competitivității în agricultură, procesării alimentelor și silviculturii, cum ar fi instalarea tinerilor fermieri, modernizarea exploatațiilor agricole, creșterea valorii adăugate pentru produsele agricole și sprijinirea restructurării acelor ferme de semi-subzistență care au potențial să devină ferme viabile.

De asemenea, PNDR include măsuri destinate protejării mediului, îmbunătățirii calității vieții și stimulării dezvoltării economice a satelor din România (de ex. îmbunătățiri la nivelul infrastructurii de bază, dezvoltarea microîntreprinderilor, promovarea turismului rural).

La 12.10.2011, Comisia a prezentat propuneri legislative menite să eficientizeze PAC astfel încât aceasta să contribuie la crearea unei agriculturi mai competitive și mai durabile. În ceea ce privește dezvoltarea rurală, pentru perioada 2014-2020 propunerile prevăd, de exemplu, promovarea inovării, intensificarea cooperării și creșterea valorii adăugate în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente.

II) din așa-zisa expunere de motive la Legea nr. 17 din 2014, p. 1

``...Recensământului General Agricol 2010...exploataţiile până la 10 ha au o pondere semnificativă, reprezentând 97, 7% din numărul de exploataţii şi 38, 7% din suprafaţa utilizată

De asemenea...-în continuare găsim câteva consideraţii de tip messenger specifice mai degrabă unor cetăţeni care au văzut-o pe Milka doar la televizor``

III)din pnadr 2014-2020, martie 2014, p. 16 şi urm.

``Conform RGA 2010, faţă de 2002, la nivel naţional modificările structurale nu au fost semnificative. Astfel, fermele mici, sub 5 ha, reprezintă 92,9% din totalul exploataţiilor şi utilizează 29,7% din SAU. Fermele, peste 50 ha, mult mai puţine la număr (aprox. 21.000), gestionează 52% din SAU.``

...

IV)Constitutia revizuita 2003

TITLUL I: Principii generale

Art. 1: Statul roman

(1)România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2)Forma de guvernământ a statului român este republica.

(3)România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

(4)Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.

(5)În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

...

Art. 4: Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni

(1)Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.

(2)România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

...

Art. 11: Dreptul internaţional şi dreptul intern

(1)Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2)Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3)În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei.

...

TITLUL II: Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale

CAPITOLUL I: Dispoziţii comune

Art. 15: Universalitatea

(1)Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.

(2)Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Art. 16: Egalitatea în drepturi

(1)Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2)Nimeni nu este mai presus de lege.

(3)Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

(4)În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.

...

Art. 18: Cetăţenii străini şi apatrizii

(1)Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi.

...

Art. 20: Tratatele internaţionale privind drepturile omului

(1)Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2)Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

...

Art. 44: Dreptul de proprietate privată

(1)Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2)Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.

(3)Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(4)Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5)Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.

(6)Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.

(7)Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8)Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9)Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

Art. 45: Libertatea economică

Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.

Art. 46: Dreptul la moştenire

Dreptul la moştenire este garantat.

Art. 47: Nivelul de trai

(1)Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

...

Art. 53: Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

(1)Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2)Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

...

SECŢIUNEA 3: Legiferarea

Art. 73: Categorii de legi

(1)Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

...

Art. 78: Intrarea în vigoare a legii

Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.

...

Art. 108: Actele Guvernului

(1)Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.

(2)Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.

(3)Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.

(4)Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.

...

TITLUL VI: Integrarea euroatlantică

Art. 148: Integrarea în Uniunea Europeană

(1)Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

(2)Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

(3)Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.

(4)Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2).

(5)Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituţiilor Uniunii Europene.

V)-aderare la UE: 1 Ianuarie 2007, vezi inclusiv legătura cu Tratatul kubrickian de la Vicki, Christina, Lisabona 

VI)ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 52 din 21 aprilie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi pentru completarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, publicată în M. Of. nr. 333 din 30 aprilie 2008,  aprobată cu modificări prin Legea nr. 284 din 14 noiembrie 2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi pentru completarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, publicată în M. Of. nr. 778/20 noiembrie 2008

...

``Art. IV (1)În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, societatea europeană este societatea pe acţiuni constituită în condiţiile şi prin mecanismele prevăzute de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2.157/2001 din 8 octombrie 2001 privind statutul societăţii europene.

(2)Societatea cooperativă europeană reprezintă, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, societatea al cărei capital este divizat în părţi sociale, care are ca obiect principal satisfacerea nevoilor şi/sau dezvoltarea activităţilor economice şi sociale ale membrilor săi şi care este constituită în condiţiile şi prin mecanismele prevăzute de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.435/2003 din 22 iulie 2003 privind statutul societăţii cooperative europene.

Art. V (1)Societăţile comerciale - persoane juridice române - aparţinând uneia dintre categoriile prevăzute la art. 251² alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi societăţile europene cu sediul social în România, care au calitatea de titulari ai dreptului de proprietate asupra unui teren pe teritoriul acesteia, pot participa la o fuziune transfrontalieră în care societatea absorbantă sau societatea nou-înfiinţată este persoană juridică ce are naţionalitatea unui alt stat membru numai după împlinirea unui termen de 5 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană.

(2)În cazul în care patrimoniul societăţilor prevăzute la alin. (1) cuprinde terenuri agricole, acestea pot participa la o fuziune transfrontalieră în care societatea absorbantă sau societatea nou-înfiinţată este persoană juridică ce are naţionalitatea unui alt stat membru sau societate europeană cu sediul în alt stat membru numai după împlinirea unui termen de 7 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană.``

-te ajută inclusiv dezbaterea privind Legea nr. 17/2014: birocratizarea vânzării terenurilor agricole din extravilan, la http://dezbateri. juridice.ro/ 804/legea-nr-172014-birocratizarea-vanzarii-terenurilor-agricole-din-extravilan

-calificarea de ``anomalie juridica``, ``procedura cu dedicatie`` sau ``procedura desueta`` nu tine loc de interpretare

-un alt exemplu de ``tehnică`` legislativă,  din curs pdf, Juanita Goicovici, p. 13,  nota 16:

``Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 593 din 1 iulie 2004 şi modificată prin Legea nr. 363 din 13 decembrie 2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei consumatorilor în vederea respectării angajamentelor asumate de România pentru aderarea la Uniunea Europeană (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1147/19 dec. 2005). Opţiunea legiuitorului de a indica în chiar titlul legii intenţia din spatele reglementării, în sensul armonizării dreptului intern cu cel comunitar în materie, este un caz tipic de încercare de „muşamalizare” printr-un titlu declamativ a modestiei reglementării legale, la nivelul substanţei... Anunţata „modificare” însumează doar două articole şi aproape că pare depăşită – ca întindere – de titlul „stufos” al Legii...

apoi:

restricții-limitări

a)restricțiile de 5 şi 7 ani prevăzute de Legea nr. 312 din 2005

 -preempţiunea are legătură cu: potestativitatea; principiul liberei circulaţii a bunurilor-libertatea contractuală este ``exclusă`` în cazul dreptului legal  de preempţiune şi, în cazul celui convenţional este ``autolimitată``

Studii

1)Daniel Moreanu, Privire de ansamblu în legătură cu evoluţia legislaţiei cu referire la regimul juridic al circulaţiei terenurilor proprietate privată (publicitate şi condiţii de formă) prin acte de vânzare-cumpărare, în Dreptul nr. 4/2011

2)Ionel REGHINI, Conversiunea actului juridic-o posibilă consecinţă a nulităţii, în Subb 4/2009, la http://studia.law.ubbcluj.ro/articol. php? articolId=319

-pentru preemtiune-p. 104 Ccc I: în secţiunea privind Vânzătorul sunt analizate excepţiile de la principiul potrivit căruia oricine poate vinde (art. 1306 C.civ.), excepţia în cazul preemţiunii rezultând din îngrădirea libertăţii de a vinde în anumite situaţii.

-de la p. 106, idem: Principiul rămâne însă cel potrivit căruia proprietarul unui lucru este liber să vândă sau să nu vândă, precum şi să-şi aleagă cumpărătorul.De la această regulă există şi excepţii, afară de cele evocate mai sus.Unele dintre acestea rezultă din dispoziţiile legii, aşa cum este cazul...  existenţei unui drept de preemţiune (B)...Altele pot rezulta din convenţia părţilor, cum este cazul clauzelor de agrement.

Legislaţie

LEGE nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil

______- publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011

*) N.n. - Potrivit art. 221 prezenta lege intră în vigoare la data de 1 octombrie 2011, cu excepţia art. 214, 216-218, 224, art. 225 alin. (1) şi (2), art. 226 şi 228, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

...

CAPITOLUL VII: Dispoziţii cu privire la cartea a V-a "Despre obligaţii" a Codului civil şi cu privire la unele legi

SECŢIUNEA 1: Dispoziţii tranzitorii şi de punere în aplicare a cărţii a V-a "Despre obligaţii" a Codului civil

...

Art. 123(1)De la data intrării în vigoare a Codului civil, prevederile referitoare la dreptul de preempţiune cuprinse în legile speciale aflate în vigoare la această dată se completează cu dispoziţiile art. 1.730-1.740 din Codul civil.

(2)Pentru dreptul de preempţiune creat prin convenţie, dispoziţiile art. 1.730-1.740 din Codul civil se aplică numai în situaţia în care convenţia a fost încheiată după intrarea în vigoare a Codului civil.

(3)Dreptul de preempţiune prevăzut la alin. (1) şi (2) este supus dispoziţiilor art. 1.730-1.740 din Codul civil numai cu privire la contractele de vânzare încheiate după intrarea în vigoare a Codului civil.

...

Art. 125 Dacă legea nu prevede altfel, dispoziţiile art. 1.734 din Codul civil se aplică şi drepturilor de preempţiune izvorâte din contracte încheiate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil.

...

şi

Lege nr. 60 din 10 aprilie 2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil

-publicată în M. Of. nr.  255 din 17 aprilie 2012

...

18. După articolul 123 se introduce un nou articol, articolul 123¹, cu următorul cuprins:

«Art. 123¹În vederea aplicării prevederilor art. 1.746 din Codul civil, numai vecinii care sunt proprietari de fond forestier beneficiază de dreptul de preempţiune.»

...

Art. V Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1.La articolul 45, alineatele (5)-(8) se modifică fi vor avea următorul cuprins:

"(5) Coproprietarii şi vecinii proprietari de fond forestier, persoane fizice sau juridice, de drept public sau privat, au un drept de preempţiune, în ordinea prevăzută la art. 1.746 din Codul civil şi în condiţiile prezentei legi, la cumpărarea de terenuri din fondul forestier aflate în proprietate privată, la preţ şi în condiţii egale.

(6) Vânzătorul are obligaţia de a-i înştiinţa în scris pe toţi preemptorii, prin executorul judecătoresc sau notarul public, despre intenţia de vânzare, arătând şi preţul cerut pentru terenul ce urmează a fi vândut. În cazul în care coproprietarii sau vecinii fondului, alţii decât administratorul pădurilor proprietate publică a statului, nu au domiciliul ori sediul cunoscut, înştiinţarea ofertei de vânzare se înregistrează la primăria sau, după caz, primăriile în raza cărora este situat terenul şi se afişează, în aceeaşi zi, la sediul primăriei, prin grija secretarului consiliului local.

(7) Titularii dreptului de preempţiune trebuie să îşi manifeste în scris intenţia de cumpărare şi să comunice acceptarea ofertei de vânzare sau, după caz, să o înregistreze la sediul primăriei unde aceasta a fost afişată, în termen de 30 de zile de la comunicarea ofertei de vânzare ori, după caz, de la afişarea acesteia la sediul primăriei.

(8) În situaţia în care terenul ce urmează a fi vândut este limitrof cu fondul forestier proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, exercitarea dreptului de preempţiune al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale în termenul prevăzut la alin. (7) prevalează în raport cu dreptul de preempţiune al vecinilor."

2.La articolul 45, după alineatul (8) se introduc trei noi alineate, alineatele (9)-(11), cu următorul cuprins:

"(9) Dacă în termenul arătat în alin. (7) niciunul dintre preemptori nu îşi manifestă intenţia de cumpărare, vânzarea terenului este liberă. În faţa notarului public dovada înştiinţării preemptorilor se face cu copie de pe comunicările făcute sau, dacă este cazul, cu certificatul eliberat de primărie, după expirarea termenului de 30 de zile în care trebuia manifestată intenţia de cumpărare.

(10) Nerespectarea de către vânzător a obligaţiei prevăzute la alin. (6) sau vânzarea terenului la un preţ mai mic ori în condiţii mai avantajoase decât cele arătate în oferta de vânzare atrage anulabilitatea vânzării.

(11) Dispoziţiile prezentului articol privitoare la exercitarea dreptului de preempţiune se completează cu prevederile de drept comun."

...

terenuri agricole

LEGE nr. 17 din 7 martie 2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului

-publicată în M. Of. nr. 178 din 12 martie 2014

...

Art. 5(1)În toate cazurile în care se solicită, în conformitate cu art. 1.669 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, este necesar ca antecontractul să fie încheiat în formă autentică şi să fie îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 3, 4 şi 9 din prezenta lege.

(2)Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, formulată în baza hotărârii judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare, se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege.

``Art. 1669 are urm. cuprins:

Art. 1669: Promisiunea de vânzare şi promisiunea de cumpărare-1279

(1)Când una dintre părţile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite.

(2)Dreptul la acţiune se prescrie în termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat.

(3)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător în cazul promisiunii unilaterale de vânzare sau de cumpărare, după caz.

(4)În cazul promisiunii unilaterale de cumpărare a unui bun individual determinat, dacă, mai înainte ca promisiunea să fi fost executată, creditorul său înstrăinează bunul ori constituie un drept real asupra acestuia, obligaţia promitentului se consideră stinsă.``

I)Codul civil

-trebuie observate si alte acte normative-agricultura, cadastru, comunitar, constructii, fond funciar, societati ”comerciale”, etc.

…

Art. 4: Aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privind drepturile omului

(1)În materiile reglementate de prezentul cod, dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile persoanelor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Constituţia, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, pactele şi celelalte tratate la care România este parte.

(2)Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi prezentul cod, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care prezentul cod conţine dispoziţii mai favorabile.

Art. 5: Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene

În materiile reglementate de prezentul cod, normele dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul părţilor.

...

Art. 553: Proprietatea privată

(1)Sunt obiect al proprietăţii private toate bunurile de uz sau de interes privat aparţinând persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept public, inclusiv bunurile care alcătuiesc domeniul privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale.

(2)Moştenirile vacante se constată prin certificat de vacanţă succesorală şi intră în domeniul privat al comunei, oraşului sau municipiului, după caz, fără înscriere în cartea funciară. Imobilele cu privire la care s-a renunţat la dreptul de proprietate conform art. 562 alin. (2) se dobândesc, fără înscriere în cartea funciară, de comună, oraş sau municipiu, după caz, şi intră în domeniul privat al acestora prin hotărârea consiliului local.

(3)Moştenirile vacante şi imobilele menţionate la alin. (2), aflate în străinătate, se cuvin statului român.

(4)Bunurile obiect al proprietăţii private, indiferent de titular, sunt şi rămân în circuitul civil, dacă prin lege nu se dispune altfel. Ele pot fi înstrăinate, pot face obiectul unei urmăriri silite şi pot fi dobândite prin orice mod prevăzut de lege.

...

TITLUL VII: Cartea funciară-art. 876-915

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 876: Scopul şi obiectul cărţii funciare

(1)Cartea funciară descrie imobilele şi arată drepturile reale ce au ca obiect aceste bunuri.881;885;888;

(2)În cazurile prevăzute de lege pot fi înscrise în cartea funciară şi alte drepturi, fapte sau raporturi juridice, dacă au legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară.902;

(3)Prin imobil, în sensul prezentului titlu, se înţelege una sau mai multe parcele de teren alăturate, indiferent de categoria de folosinţă, cu sau fără construcţii, aparţinând aceluiaşi proprietar, situate pe teritoriul unei unităţi administrativ-teritoriale şi care sunt identificate printr-un număr cadastral unic.

Art. 877: Drepturile tabulare

Drepturile reale imobiliare înscrise în cartea funciară sunt drepturi tabulare. Ele se dobândesc, se modifică şi se sting numai cu respectarea regulilor de carte funciară.

...

CAPITOLUL II: Înscrierea drepturilor tabulare

...

Art. 888: Condiţii de înscriere- 876;881;885;1244

Înscrierea în cartea funciară se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătoreşti rămase definitivă, a certificatului de moştenitor sau în baza unui alt act emis de autorităţile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta.557(4);

...

CAPITOLUL III: Notarea unor drepturi, fapte şi raporturi juridice

Art. 902: Actele sau faptele supuse notării-efect de opozabilitate

(1)Drepturile, faptele sau alte raporturi juridice prevăzute la art. 876 alin. (2) devin opozabile terţelor persoane exclusiv prin notare, dacă nu se dovedeşte că au fost cunoscute pe altă cale, în afara cazului în care din lege rezultă că simpla cunoaştere a acestora nu este suficientă pentru a suplini lipsa de publicitate. În caz de conflict de drepturi care provin de la un autor comun, dispoziţiile art. 890-892, 896 şi 897 se aplică în mod corespunzător.

 (2)În afara altor cazuri prevăzute de lege, sunt supuse notării în cartea funciară:

1.punerea sub interdicţie judecătorească şi ridicarea acestei măsuri;

2.cererea de declarare a morţii unei persoane fizice, hotărârea judecătorească de declarare a morţii şi cererea de anulare sau de rectificare a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii;

3.calitatea de bun comun a unui imobil;

4.convenţia matrimonială, precum şi modificarea sau, după caz, înlocuirea ei;

5.destinaţia unui imobil de locuinţă a familiei;

6.locaţiunea şi cesiunea de venituri;

7.aportul de folosinţă la capitalul social al unei societăţi;

8.interdicţia convenţională de înstrăinare sau de grevare a unui drept înscris;

9.vânzarea făcută cu rezerva dreptului de proprietate;

10.dreptul de a revoca sau denunţa unilateral contractul;

11.pactul comisoriu şi declaraţia de rezoluţiune sau de reziliere unilaterală a contractului;

12.antecontractul şi pactul de opţiune;

13.dreptul de preempţiune născut din convenţii;

14.intenţia de a înstrăina sau de a ipoteca;

15.schimbarea rangului ipotecii, poprirea, gajul sau constituirea altei garanţii reale asupra creanţei ipotecare;

16.deschiderea procedurii insolvenţei, ridicarea dreptului de administrare al debitorului supus acestei măsuri, precum şi închiderea acestei proceduri;

17.sechestrul, urmărirea imobilului, a fructelor ori veniturilor sale;

18.acţiunea în prestaţie tabulară, acţiunea în justificare şi acţiunea în rectificare;

19.acţiunile pentru apărarea drepturilor reale înscrise în cartea funciară, acţiunea în partaj, acţiunile în desfiinţarea actului juridic pentru nulitate, rezoluţiune ori alte cauze de ineficacitate, acţiunea revocatorie, precum şi orice alte acţiuni privitoare la alte drepturi, fapte, alte raporturi juridice în legătură cu imobilele înscrise;

20.punerea în mişcare a acţiunii penale pentru o înscriere în cartea funciară săvârşită printr-o faptă prevăzută de legea penală.

(3)În sensul prezentului articol, prin terţi se înţelege orice persoană care a dobândit un drept real sau un alt drept în legătură cu imobilul înscris în cartea funciară.

Art. 903: Actele sau faptele care pot fi notate în cartea funciară-efect de informare

Se vor putea nota în cartea funciară, fără însă ca opozabilitatea faţă de terţi să depindă de această înscriere:

1.incapacitatea sau restrângerea, prin efectul legii, a capacităţii de exerciţiu ori de folosinţă;

2.declaraţia de utilitate publică în vederea exproprierii unui imobil;

3.orice alte fapte sau raporturi juridice care au legătură cu imobilul şi care sunt prevăzute în acest scop de lege.

...

Art. 1273: Constituirea şi transferul drepturilor reale

(1)Drepturile reale se constituie şi se transmit prin acordul de voinţă al părţilor, chiar dacă bunurile nu au fost predate, dacă acest acord poartă asupra unor bunuri determinate, ori prin individualizarea bunurilor, dacă acordul poartă asupra unor bunuri de gen.

(2)Fructele bunului sau dreptului transmis se cuvin dobânditorului de la data transferului proprietăţii bunului ori, după caz, a cesiunii dreptului, afară de cazul în care prin lege sau prin voinţa părţilor se dispune altfel.

(3)Dispoziţiile în materie de carte funciară, precum şi dispoziţiile speciale referitoare la transferul anumitor categorii de bunuri mobile rămân aplicabile.

...

Art. 1278: Pactul de opţiune

(1)Atunci când părţile convin ca una dintre ele să rămână legată de propria declaraţie de voinţă, iar cealaltă să o poată accepta sau refuza, acea declaraţie se consideră o ofertă irevocabilă şi produce efectele prevăzute la art. 1191.

(2)Dacă părţile nu au convenit un termen pentru acceptare, acesta poate fi stabilit de instanţă prin ordonanţă preşedinţială, cu citarea părţilor.

(3)Pactul de opţiune trebuie să conţină toate elementele contractului pe care părţile urmăresc să îl încheie, astfel încât acesta să se poată încheia prin simpla acceptare a beneficiarului opţiunii.

(4)Contractul se încheie prin exercitarea opţiunii în sensul acceptării de către beneficiar a declaraţiei de voinţă a celeilalte părţi, în condiţiile convenite prin pact.

(5)Atât pactul de opţiune, cât şi declaraţia de acceptare trebuie încheiate în forma prevăzută de lege pentru contractul pe care părţile urmăresc să îl încheie.

Art. 1279: Promisiunea de a contracta-1669; art. 5 alin. 2 din Legea 17 din 2014...terenuri agricole;

(1)Promisiunea de a contracta trebuie să conţină toate acele clauze ale contractului promis, în lipsa cărora părţile nu ar putea executa promisiunea.

(2)În caz de neexecutare a promisiunii, beneficiarul are dreptul la daune-interese.

(3)De asemenea, dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanţa, la cererea părţii care şi-a îndeplinit propriile obligaţii, poate să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerinţele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile în cazul promisiunii de a încheia un contract real, dacă prin lege nu se prevede altfel.

(4)Convenţia prin care părţile se obligă să negocieze în vederea încheierii sau modificării unui contract nu constituie promisiune de a contracta.

...

SUBSECŢIUNEA 7: Dreptul de preempţiune

Art. 1730: Noţiune şi domeniu

(1)În condiţiile stabilite prin lege sau contract, titularul dreptului de preempţiune, numit preemptor, poate să cumpere cu prioritate un bun.

(2)Dispoziţiile prezentului cod privitoare la dreptul de preempţiune sunt aplicabile numai dacă prin lege sau contract nu se stabileşte altfel.

(3)Titularul dreptului de preempţiune care a respins o ofertă de vânzare nu îşi mai poate exercita acest drept cu privire la contractul ce i-a fost propus. Oferta se consideră respinsă dacă nu a fost acceptată în termen de cel mult 10 zile, în cazul vânzării de bunuri mobile, sau de cel mult 30 de zile, în cazul vânzării de bunuri imobile. În ambele cazuri, termenul curge de la comunicarea ofertei către preemptor.

Art. 1731: Vânzarea către un terţ a bunurilor supuse preempţiunii

Vânzarea bunului cu privire la care există un drept de preempţiune legal sau convenţional se poate face către un terţ numai sub condiţia suspensivă a neexercitării dreptului de preempţiune de către preemptor.

Art. 1732: Condiţiile exercitării dreptului de preempţiune

(1)Vânzătorul este obligat să notifice de îndată preemptorului cuprinsul contractului încheiat cu un terţ. Notificarea poate fi făcută şi de acesta din urmă.

(2)Această notificare va cuprinde numele şi prenumele vânzătorului, descrierea bunului, sarcinile care îl grevează, termenii şi condiţiile vânzării, precum şi locul unde este situat bunul.

(3)Preemptorul îşi poate exercita dreptul prin comunicarea către vânzător a acordului său de a încheia contractul de vânzare, însoţită de consemnarea preţului la dispoziţia vânzătorului.

(4)Dreptul de preempţiune se exercită, în cazul vânzării de bunuri mobile, în termen de cel mult 10 zile, iar în cazul vânzării de bunuri imobile, în termen de cel mult 30 de zile. În ambele cazuri, termenul curge de la comunicarea către preemptor a notificării prevăzute la alin. (1).

Art. 1733: Efectele exercitării preempţiunii

(1)Prin exercitarea preempţiunii, contractul de vânzare se consideră încheiat între preemptor şi vânzător în condiţiile cuprinse în contractul încheiat cu terţul, iar acest din urmă contract se desfiinţează retroactiv. Cu toate acestea, vânzătorul răspunde faţă de terţul de bună-credinţă pentru evicţiunea ce rezultă din exercitarea preempţiunii.

(2)Clauzele contractului încheiat cu terţul având drept scop să împiedice exercitarea dreptului de preempţiune nu produc efecte faţă de preemptor.

Art. 1734: Concursul dintre preemptori

 (1)În cazul în care mai mulţi titulari şi-au exercitat preempţiunea asupra aceluiaşi bun, contractul de vânzare se consideră încheiat:

a)cu titularul dreptului legal de preempţiune, atunci când se află în concurs cu titulari ai unor drepturi convenţionale de preempţiune;

b)cu titularul dreptului legal de preempţiune ales de vânzător, când se află în concurs cu alţi titulari ai unor drepturi legale de preempţiune;

c)dacă bunul este imobil, cu titularul dreptului convenţional de preempţiune care a fost mai întâi înscris în cartea funciară, atunci când acesta se află în concurs cu alţi titulari ai unor drepturi convenţionale de preempţiune;

d)dacă bunul este mobil, cu titularul dreptului convenţional de preempţiune având data certă cea mai veche, atunci când acesta se află în concurs cu alţi titulari ai unor drepturi convenţionale de preempţiune.

(2)Orice clauză care contravine prevederilor alin. (1) este considerată nescrisă.

Art. 1735: Pluralitate de bunuri vândute

(1)Atunci când preempţiunea se exercită în privinţa unui bun cumpărat de terţ împreună cu alte bunuri pentru un singur preţ, vânzătorul poate pretinde de la preemptor numai o parte proporţională din acest preţ.

(2)În cazul în care s-au vândut şi alte bunuri decât acela supus preempţiunii, dar care nu puteau fi despărţite de acesta fără să îl fi păgubit pe vânzător, exercitarea dreptului de preempţiune nu se poate face decât dacă preemptorul consemnează preţul stabilit pentru toate bunurile vândute.

Art. 1736: Scadenţa obligaţiei de plată a preţului

Atunci când în contractul încheiat cu terţul s-au acordat termene de plată a preţului, preemptorul nu se poate prevala de aceste termene.

Art. 1737: Notarea dreptului de preempţiune asupra unui imobil

(1)Dreptul convenţional de preempţiune în legătură cu un imobil se notează în cartea funciară.

(2)Dacă o asemenea notare a fost făcută, acordul preemptorului nu este necesar pentru ca acela care a cumpărat sub condiţie suspensivă să îşi poată înscrie dreptul în cartea funciară, în temeiul contractului de vânzare încheiat cu proprietarul. Înscrierea se face sub condiţia suspensivă ca, în termen de 30 de zile de la comunicarea încheierii prin care s-a dispus înscrierea, preemptorul să nu notifice biroului de carte funciară dovada consemnării preţului la dispoziţia vânzătorului.

(3)Notificarea făcută în termen biroului de carte funciară înlocuieşte comunicarea prevăzută la art. 1732 alin. (3) şi are aceleaşi efecte. În temeiul acestei notificări, preemptorul poate cere radierea din cartea funciară a dreptului terţului şi înscrierea dreptului său.

(4)Dacă preemptorul nu a făcut notificarea în termen, dreptul de preempţiune se stinge şi se radiază din oficiu din cartea funciară.

Art. 1738: Exercitarea dreptului de preempţiune în cadrul executării silite

În cazul în care bunul face obiectul urmăririi silite sau este scos la vânzare silită cu autorizarea judecătorului-sindic, dreptul de preempţiune se exercită în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

Art. 1739: Caractere ale dreptului de preempţiune

Dreptul de preempţiune este indivizibil şi nu se poate ceda.

Art. 1740: Stingerea dreptului convenţional de preempţiune

Dreptul convenţional de preempţiune se stinge prin moartea preemptorului, cu excepţia situaţiei în care a fost constituit pe un anume termen. În acest din urmă caz, termenul se reduce la 5 ani de la data constituirii, dacă a fost stipulat un termen mai lung.

...

SUBSECŢIUNEA 2: Vânzarea terenurilor forestiere

Art. 1746: Vânzarea terenurilor forestiere

Terenurile din fondul forestier aflate în proprietate privată se pot vinde cu respectarea, în ordine, a dreptului de preempţiune al coproprietarilor sau vecinilor.

...

Art. 1828: Dreptul de preferinţă al chiriaşului la închiriere

(1)La încheierea unui nou contract de închiriere a locuinţei, chiriaşul are, la condiţii egale, drept de preferinţă. El nu are însă acest drept atunci când nu şi-a executat obligaţiile născute în baza închirierii anterioare.

(2)Dispoziţiile referitoare la exercitarea dreptului de preempţiune în materia vânzării sunt aplicabile în mod corespunzător.

...

Art. 1849: Dreptul de preempţiune

Arendaşul are drept de preempţiune cu privire la bunurile agricole arendate, care se exercită potrivit art. 1730-1739.

Doctrină

Cărţi

1)Marieta Avram, Actul unilateral în dreptul privat, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 97; 138-170; 314-317;

-se poate prin intermediul promisiunii publice de recompensă, p. 108:

``Dacă însă obiectul promisiunii (premiului) este un teren, întrucât pentru înstrăinare legea impune forma autentică ad validitatem, înseamnă că promitentul nu-şi asumă o obligaţie de a da, ci doar o obligaţie de a face, adică de a încheia contractul în forma autentică.Plata premiului sau a recompensei este în acest caz un act solemn.Dacă promitentul refuză încheierea contractului în forma autentică se poate aplica art. 1073 C. civ., pentru ca instanţa să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de înstrăinare, asemănător executării silite a obligaţiilor promitentului vânzător.``

-forma autentică nu este cerută pentru construcţii (apartamente)-p. 107

Notă colaterală: articolul 10¹ din Legea locuinţei, care din anul 2008 impunea forma autentică pentru înstrăinarea prin acte juridice între vii de locuinţe şi unităţi individuale  a fost abrogat tacit de la 1 octombrie 2011 prin intrarea în vigoare a  Codului civil-a se observa inclusiv modificarea adusă prin Legea 170 din 2010; chiar dacă legiuitorul ar face în viitor doar simple trimiteri  la acel articol, acestea credem că pot fi considerate nescrise (interpretare care ar duce desigur şi la singurul caz  de unanimitate de soluţii, atât în  jurisprudenţă, cât şi în doctrină).

Concluzie: Codul civil a abrogat, ``chiar şi tacit``, orice normă juridică cuprinsa în legi speciale sau generale care ar fi impus forma solemnă (în sens de condiţie de valabilitate a operaţiunii juridice) pentru vânzarea-cumpărarea de bunuri imobile.

2) Flavius Baias, Simulaţia-Studiu de doctrină şi jurisprudenţă, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003

-simulaţia preţului

3)Eugen Chelaru, Drept civil.Drepturile reale principale în reglementarea NCC, ediţia a IV-a,  Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2013

4)Dan Chirica, Ccc, vol. I, p. 107-113;119;121; 191-192 sau ediţia din anul 2008;

-de la p. 101

-seriozitatea preţului+preţ simbolic la privatizări

-înstrăinarea unui teren în schimbul unui preţ simbolic şi a asumării de către dobânditor a obligaţiei de a construi un centru ecvestru, caz în care contractul a fost considerat valabil, dar nu ca vânzare, în lipsa contraprestaţiei monetare a dobânditorului, ci ca un contract nenumit-figură originală

-de la p. 98-99, Dan Chirică, Ccc

-Preţul nu depinde strict de valoarea reală a bunului vândut, ci şi de subiectivismul părţilor, care se bucură de o anumită libertate în stabilirea acestuia.Astfel, relaţiile apropiate sau de rudenie dintre părţi pot justifica stabilirea unui preţ sub valoarea  de circulaţie a bunului vândut fără a se admite însă o disproporţie prea mare între cele două elemente

-pentru simulaţia preţului-p.97-ipotezele analizate nu includ şi preemţiunea

Notă de moi: observaţia de mai sus-cea privitoare la subiectivismul părţilor- a fost reţinută în materie fiscală la art. 77¹ din Codul fiscal, unde preţul declarat  în contractul de înstrăinare poate fi inferior valorii orientative dacă convenţia are ca părţi rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv, precum şi dacă este încheiată între soţi; având în vedere tot subiectivismul părţilor la stabilirea preţului şi nu raţiuni ce ţin de transmiterea proprietăţii într-un cerc mai restrâns de persoane, legiuitorul, prin Legea nr. 17 din 2014 instituie o excepţie de la procedura preemţiunii în situaţia înstrăinării prin vânzare a terenurilor agricole din extravilan între soţi, rude şi afini indiferent de grad, chiar dacă nu ar aparţine categoriei vecinilor sau coproprietarilor.

5)Francisc Deak, Tratat de drept civil.Contracte speciale, ediţia a III-a-actualizată şi completată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2001, p. 28-38

6)Ion Deleanu, Părțile și Terții. Relativitatea și Opozabilitatea efectelor juridice-repere- Ed.Rosetti, Bucureşti, 2002, p. 55; 69; 106-109;124; 178; 206-212

de la p. 106, par. 7

``Preemtiunea se apropie astfel, sub aspect tehnic, de substituirea unui tert intr-o  operatiune de alienare sau de cesionare a unui bun5, numai ca exercitarea dreptului de preemtiune are loc inainte de realizarea operatiunii.

5In ambele situatii am fi in prezenta unei operatiuni de alienare sau cesionare; ambele situatii constituie un obstacol la libera alegere a cumparatorului de catre vanzator.Substituirea, permitand unei persoane sa preia un contract incheiat de o alta persoana, este o cesiune de contract, legala sau fortata, uneori prevazuta doar ca avantaj pentru beneficiarul substituirii (bunaoara, retractul litigios), alteori prevazuta ca sanctiune pentru nerespectarea dreptului de preemtiune.(A se vedea, Gabriel Baron, Retrait, în ...``

7)Adina Foltiş, Dreptul de preempţiune, Editura Hamangiu, Bucureşti 2011

8)Ion Negru, Teoria generală a dreptului de preemţiune, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011
9)Liviu Pop, Liviu-Marius Harosa, Drept civil.Drepturile reale principale, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 171 şi urm.
10)Oliviu Puie, Regimul juridic al terenurilor. Cadastrul şi publicitatea imobiliară asupra terenurilor, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2014

11)Ionel Reghini, Şerban Diaconescu, Paul Vasilescu, Introducere în dreptul civil, vol. II, Editura Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2007, p. 28-30 pentru drepturi potestative/p. 134 pentru acte constitutive, translative şi declarative/p. 158 pentru acte consensuale, solemne si reale/p. 257-281 pentru forma si formalitatile actului juridic

12)Valeriu Stoica, Drept civil.Drepturile reale principale, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2009

13) Veronica Stoica, Drept civil-Suport de curs pentru învățământ la distanță (I.D.), 2011

-de la p. 18

``Instituirea dreptului de preempţiune reprezintă o derogare de la principiul liberei circulaţii a bunurilor şi mai ales, de la principiul potrivit căruia proprietarul dispune liber de bunul său (art.480 C.civ.). Această derogare are o natură legală, fiind instituită printr-o normă imperativă în care voinţa proprietarului nu are importanţă.

În consecinţă, acesta din urmă, hotărându-se să vândă, nu are decât posibilitatea de a se conforma sub sancţiunea prevăzută de lege, dreptului de preempţiune.``

14)Viorel Terzea, Legile fondului funciar. Comentarii şi explicaţii, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007

15)Ilie Urs, Contracte speciale, p. 48 şi urm.

-de la p. 48-49

``Potrivit art.1730 alin.1 din noul Cod civil "În condiţiile stabilite prin lege sau contract, titularul dreptului de preempţiune, numit preemptor, poate să cumpere cu prioritate un bun.

Aşa cum rezultă din cele de mai sus, dreptul de preempţiune este facultatea conferită unei persoane, prin lege sau contract, de a cumpăra un bun cu preferinţă faţă de oricare alta. ``
16)Paul Vasilescu, Relativitatea actului juridic civil-Repere pentru o nouă teorie generală a actului de drept privat, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003

Studii

1)Eugen Chelaru, Regimul juridic actual al circulaţiei terenurilor proprietate privată, în Dreptul nr. 4 din 2013

2)idem, Despre circulaţia juridică a terenurilor, în  Codul civil român între tradiţie şi reformă la 140 de ani de aplicare-Revista de Ştiinţe juridice nr. din, p. 10 şi urm.

-de la p. 13, nota 6

`` În sensul ca notiunea de „înstrăinare” folosită de Legea nr. 54/1998 avea în vedere numai transmiterea dreptului de proprietate, iar nu și constituirea dezmembrămintelor acestui drept, astfel încât constituirea unor asemenea drepturi reale rămăsese supusă principiului consesualismului, a se vedea Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2001, p.11-12 si E. Chelaru, Circulatia juridica a terenurilor, op. cit., p. 148-151.``

p. 14

`` Opinia majoritara care s-a impus, atât în doctrina cât si în practica judiciara, a fost aceea ca prevederile art. 1073 si 1077 C. civ., precum si principii deduse din art. 969 si art. 970 alin. 2 C. civ, fundamenteaza posibilitatea executarii silite a obligatiei asumate de promitent prin antecontract, hotarârea judecatoreasca urmând sa suplineasca consimtamântul debitorului la încheierea contractului de vânzare-cumparare în forma autentica.13 Prevederile art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 vin sa valideze o asemenea practica si sa ofere instantelor de judecata un instrument juridic necontroversat pentru valorificarea promisiunilor bilaterale de vânzare-cumparare.14

Autentificarea conventiei prin care se înstraineaza un teren fiind ceruta de lege ad validitatem înseamna ca numai din momentul îndeplinirii acestei conditii vânzarea va fi valabila si-si va produce efectul translativ de proprietate. Hotarârea judecatoreasca va avea astfel un efect constitutiv de drepturi15, iar nu declarativ, ea marcând sfârsitul procesului de încheiere a contractului. ``

3)Andrea Annamaria Chiş, Publicitatea notării clauzei de inalienabilitate expresă şi subînţeleasă în convenţiile privitoare la imobile, în SUBB nr. 2 din 2012, la http://studia. law.ubbcluj.ro/articol.php?articolId=503

4) Răzvan Dincă, Antecontractele de vânzare, cotat la  civil n.aspecte generale.extrase din lucrările conferinţei Bucureşti iunie 2011, p. 85 si urm.;-Transcript- Conferinţa “Intrarea în vigoare a noului Cod civil: realităţi şi provocări legislative ale modernizării societăţii româneşti" din 30 iunie 2011;

5)Claudiu Drăguşin, Dragoş Bîrlog, Dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini, apatrizii şi persoanele juridice străine după aderarea României la Uniunea Europeană, Dreptul nr. 6/2007

5)Gabriela Cristina Frenţiu, Dreptul cetăţenilor străini de a dobândi, prin reconstituire, dreptul de proprietate asupra terenurilor în România, în condiţiile legilor fondului funciar, în Dreptul nr. 9/2008

6)Juanita Goicovici, Sancţionarea încălcării pactului de preferinţă, în Pandectele Române nr. 4/2008

7) Juanita Goicovici, Rezerva contractuală potestativă-un posibil surogat pentru noţiunea condiţiei potestive, în  Subb nr. 2/2007, la http://studia.law.ubbcluj.ro/ articol.php?articolId=261

``I. NOŢIUNE

1. Printre puţinele certitudini pe care juristul de drept privat şi le-a menţinut de-a lungul timpului se numără şi aceea că - prin definiţie - oferta este o propunere fermă de a contracta. Fermitatea ofertei reprezintă una din datele-şablon ale instituţiei în cauză, justificată (uneori) prin apelul la noţiunea de „cauză proprie a ofertei"[1]. Există însă, în practică, oferte care nu par să respecte acest tipar, ofertantul precizând în chiar cuprinsul propunerii pe care o face că aceasta este valabilă numai în anumite circumstanţe ori numai în interiorul anumitor limite[2]. Rezerva reprezintă, astfel, restrângerea adusă de către ofertant propunerii pe care acesta o face[3]; după caz, limitarea (circumstanţierea) voinţei de a contracta poate interveni fie pe palierul deciziei însăşi de a încheia actul juridic propus (a), fie pe cel al deciziei de a contracta în condiţiile iniţial propuse (b). Astfel, consimţământul de agrement (furnizat, de pildă, în cadrul cesiunii de contract, de către partea cedată, în privinţa cesionarului), ca şi ofertele făcute intuitu personae sunt tot atâtea ipostazieri ale rezervelor fixate la nivelul voinţei înseşi de a contracta. În măsura în care acceptarea ofertei provine de la o persoană agreată de ofertant (sau aflată în interiorul cercului de persoane cărora oferta intutitu personae li se adresează), contractul va fi pe deplin format; dacă, dimpotrivă, cel care acceptă oferta nu primeşte girul ofertantului, formarea contractului este blocată, până la apariţia unei acceptări agreate. Pe segmentul termenilor contractuali, rezerva ofertantului ia, cel mai adesea, înfăţişarea rezervării posibilităţii de a modifica unilateral preţul propus, în perioada acordată destinatarului pentru analizarea ofertei.

Rezerva contractuală nu reprezintă o simplă variantă de exteriorizare a consimţământului; ea este caracterizată, concomitent, prin finalitatea sa specifică, de fixare a întinderii consimţământului la act. Autorul ofertei înţelege astfel să-şi limiteze propunerea făcută: consimţământul său va înceta să existe în anumite circumstanţe, respectiv în ipoteza survenienţei unui anumit eveniment. Este frecventă, de pildă, inserarea unei rezerve de tipul „obţinerii unui împrumut" în perimetrul vânzării-cumpărării imobiliare[4] ori a vânzării unui fond de comerţ. În asemenea convenţii, una sau ambele părţi nu se consideră angajate juridic decât în măsura obţinerii, de către cumpărător, a creditului necesar plăţii preţului. Consecinţele aplicării rezervei se situează, firesc, în chiar zona dispariţiei consimţământului „incipient" pentru viitor (blocarea „maturizării" acestuia): întrucât acordul de voinţe se formează progresiv, în interiorul unui anumit interval, dacă această „definitivare" este stopată prin activarea rezervei[5], contractul va deveni caduc[6].``

8)Juanita Goicovici, Vânzarea în baza dreptului de preempţiune, în reglementarea noului Cod civil, în Pandectele Române nr. 5/2012

9)Juanita Goicovici, Dreptul de preempţiune, în reglementarea noului Cod civil, în Analele Universităţii Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, nr. 1/2012, p. 97-118 sau p. 1-22 în pdf

10)Alexandru George Ilie, Marian Nicolae (I), Discutii in legatura cu natura juridică a dreptului de preemptiune, în Dreptul nr. 1/2004

11) Razvan Mircea, Dreptul de preemptiune al arendasilor potrivit noului Cod Civil, la http://www.juridice.ro/175242/dreptul-de-preemptiune-al-arendasilor-potrivit-noului-cod-civil.html-16 Noiembrie 2011

12)Ion Negru, Dumitru Corneanu (I), Discutii in legatura cu natura juridică a dreptului de preemptiune, în Dreptul nr. 1/2004

13)Ion Negru, Ionel Negru, Instituţii juridice în contingenţă cu dreptul de preemţiune, în Pandectele Române nr. 2/2008

14)Valeriu Stoica, Dreptul de preempţiune la vânzarea terenurilor agricole si a celor cu destinaţie forestieră, în Dreptul nr. 2/2004

15)Veronica Stoica, Aida Diana Dumitrescu, Reglementarea dreptului de preempțiune în Codul Civil (Legea nr.287/2009, republicată), în Dreptul nr. 6/2012

16)Sztranyiczki Szilard, Exercitarea dreptului de preempţiune la vânzarea bunurilor mobile şi imobile conform noului Codului civil, în Scientia Iuris, Revista Româno-Maghiară de Ştiinţe Juridice, nr. 3.4/2011, disponibil la http://drept.sapientia.ro/ro/publicatii/publicatii-periodice/scientia-iuris-revista-romanomaghiara-de-stiinte-juridice-2011-2012/scientia-iuris-nr-3-4/2011

17)Adrian Vârgolici, Trebuie subînţeleasă condiţia suspensivă prevăzută de art. 1731 din Noul Cod civil în orice vânzare încheiată de promitentul preemţiunii cu terţul?, în Revista de Drept Comercial nr. 2/2013

18)Adrian Vârgolici, Cu privire la caracterul subînţeles al condiţiei suspensive reglementate de art. 1731 din Codul civil, în Dreptul nr. 5/2013

Definiţie Eugen Chelaru

``Conform art. 5 din Legea nr. 54/1998, „înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea dreptului de preempţiune al coproprietarilor, al vecinilor ori al arendaşilor”. Pe baza reglementărilor conţinute de Legea nr. 54/1998 am definit dreptul de preempţiune astfel: „dreptul de preempţiune reglementat de Legea nr. 54/1998 este un drept subiectiv civil, legal, patrimonial, incesibil şi temporar, recunoscut coproprietarilor, proprietarilor vecini şi arendaşilor, în această ordine, în temeiul căruia titularii săi pot dobândi proprietatea terenurilor agricole situate în extravilan, în cazul înstrăinării lor prin vânzare, cu preferinţă faţă de orice alt cumpărător, la preţ şi în condiţii egale``.

terenuri agricole din extravilanul aşezărilor umane

sediul materiei şi alte acte normative în legatură

1)Lege nr. 17 din 7 martie 2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului

2) Legea fondului funciar nr. 18/1991 din 19/02/1991

...

Art. 2. - În funcţie de destinaţie, terenurile sunt:

a)terenuri cu destinaţie agricolă, şi anume: terenurile agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, plantaţiile de hamei şi duzi, păşunile, fâneţele, serele, solariile, răsadniţele şi altele asemenea -, cele cu vegetaţie forestieră, dacă nu fac parte din amenajamentele silvice, păşunile împădurite, cele ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice, amenajările piscicole şi de îmbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice şi de exploatare agricolă, platformele şi spaţiile de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenurile neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă;

-sintagma ``păşuni şi fâneţe`` a fost înlocuită în cuprinsul Legii 18 din 1991 cu termenul pajişti (potrivit ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 34 din 23 aprilie 2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, în M. Of. nr. 267 din13 mai 2013)

-acelaşi act normativ defineşte totuşi la art. 2 lit. b) termenul fâneaţă, însă doar pentru înţelesul aceleiaşi ordonanţe şi poate cu referire  la Legea 18 din 1991, în partea privind schimbarea destinaţiei

Art. 1(1)Scopul prezentei ordonanţe de urgenţă îl reprezintă reglementarea organizării, administrării şi exploatării pajiştilor permanente.

(2)Pajiştile permanente, denumite în continuare pajişti, sunt suprafeţe agricole de păşuni şi fâneţe, naturale sau cultivate, folosite pentru producţia de iarbă sau de alte plante erbacee furajere, care nu au fost incluse timp de cel puţin 5 ani în sistemul de rotaţie a culturilor şi care sunt utilizate pentru păşunatul animalelor şi producerea de furaje, cu respectarea bunelor condiţii agricole şi de mediu, aşa cum este prevăzut la alin. (1) al art. 6 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1.290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.782/2003, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 30 din 31 ianuarie 2009, denumit în continuare Regulament.

 (3)În categoria pajişti sunt cuprinse şi:

a)păşunile împădurite cu consistenţa mai mică de 0,4, calculată numai pentru suprafaţa ocupată efectiv de vegetaţia forestieră;

b)păşunile alpine;

c)păşunile situate în zonele inundabile ale râurilor şi în Lunca Dunării şi Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării".

(4)Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă nu se aplică pajiştilor care urmează să fie împădurite, dacă împădurirea se realizează cu respectarea condiţiilor de mediu potrivit legii, exceptând plantaţiile de brazi de Crăciun şi speciile cu creştere rapidă, cultivate pe termen scurt, aşa cum este prevăzut în ultimul paragraf al alin. (2) al art. 6 din Regulament.

Art. 2 În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a)iarbă şi alte plante furajere erbacee - toate plantele erbacee care se găsesc în mod tradiţional pe păşunile şi fâneţele naturale sau care sunt incluse în amestecurile specifice pentru însămânţări şi supraînsămânţări, din familiile de graminee şi de leguminoase utilizate ca furaje în hrana animalelor erbivore, pe baza cărora se calculează producţia, valoarea nutriţională a pajiştii şi capacitatea de păşunat;

b)fâneaţă - suprafaţă agricolă înscrisă în actele de proprietate cu această categorie de folosinţă care, conform practicii agricole locale, este destinată recoltării prin cosire de plante erbacee furajere pentru animale;

c)unitate vită mare (UVM) - unitate de măsură standard stabilită pe baza necesarului de hrană al fiecărei specii de animale, care permite conversia diferitelor categorii de animale;

d)utilizator - crescător de animale persoană fizică/juridică înscrisă în Registrul naţional al exploataţiilor care desfăşoară activităţi agricole specifice categoriei de folosinţă pajişti conform clasificării statistice a activităţilor economice în Comunitatea Europeană pentru producţia vegetală şi animală;

e)Registrul naţional al exploataţiilor (RNE)- colecţia de date în format electronic care cuprinde informaţiile de identificare a fiecărei exploataţii din România, potrivit Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 40/2010 privind aprobarea Normei sanitare veterinare pentru implementarea procesului de identificare şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor şi bovinelor, cu modificările şi completările ulterioare;

f)deţinători de pajişti - titularii dreptului de proprietate, ai altor drepturi reale asupra acestora sau cei care, potrivit legii civile, au calitatea de posesori ori deţinători precari ai pajiştilor permanente;

g)schimbarea destinaţiei suprafeţelor de pajişte - schimbarea categoriei de folosinţă a pajiştilor/scoaterea din circuitul agricol a terenurilor având categoria de folosinţă pajişte.

 -bunurile-lucrurile

Codul civil

 TITLUL I: Bunurile şi drepturile reale în general

CAPITOLUL I: Despre bunuri în general

SECŢIUNEA 1: Despre distincţia bunurilor

Art. 535: Noţiune

Sunt bunuri lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie obiectul unui drept patrimonial.

Art. 536: Bunurile mobile şi imobile

Bunurile sunt mobile sau imobile.

Art. 537: Bunurile imobile

Sunt imobile terenurile, izvoarele şi cursurile de apă, plantaţiile prinse în rădăcini, construcţiile şi orice alte lucrări fixate în pământ cu caracter permanent, platformele şi alte instalaţii de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental, precum şi tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este încorporat în acestea cu caracter permanent.

din Liviu Pop-conspect obligaţii

exercitarea dreptului de preemtiune pe cale oblica-nu se poate

de la p. 17 în pdf, Ion Negru

``II – Incontestabil, dreptul pe care îl analizăm nu este unul revolut dimpotrivă, se află în ascensiune cu rol important în actualul sistem juridic românesc.Conceput ca o restricţie a dreptului de proprietate, dreptul de preemţiune nu este o restricţie oarecare, numărul şi varietatea titularilor şi modalităţile prin care se exercită demonstrează din plin acest lucru. Faptul că uneori proprietarul devine partener de contract direct cu preemtorul pe cale amiabilă, fără intervenţia mecanismului preemţiunii, nu schimbă cu nimic rigoarea şi calităţile acestui drept. În realitate, semnificaţia preemţiunii nu este doar a unei restricţii la încheierea anumitor contracte. Intervenţia preemtorului cu prilejul încheierii lor nu face decât să conserve, să restabilească echilibrul intereselor sociale şi individuale, să aşeze o ordine nouă între titulari şi bunurile considerate de lege preemtabile. ``

-din  Dan Chirică, Ccc I, p. 45 şi urm. sau Ccc 2008

DREPTUL DE PREEMPŢIUNE

88. Noţiune. Etimologic, preempţiunea provine din cuvintele latine pre, înainte, şi emptio, vânzare.

În esenţă, preempţiunea este un drept de sorginte legală care, la preţ egal, conferă preferinţă anumitor persoane faţă de altele la dobândirea unui bun atunci când proprietarul acestuia se decide să-l vândă. Existenţa unui asemenea drept, care constituie o excepţie de la regula potrivit căreia proprietarul poate dispune liber de bunurile sale, face ca doar libertatea proprietarului de a-şi alege liber cocontractantul să fie îngrădită, nu însă şi libertatea de a vinde la preţul dorit sau pur şi simplu de a nu vinde.

89. Natură juridică. Cât priveşte natura sa juridică, după un îndelungat proces de decantare, s-a demonstrat că acest drept nu este nici real, neconferind prerogative directe asupra unui bun, nici de creanţă (personal), neconferid prerogative contra altuia, ci un drept potestativ, care are ca obiect o abstracţiune ─ situaţia juridică născută ca urmare a înstrăinării bunului unui terţ (altul decât titularul dreptului de preempţiune), pe care preemptorul, printr-un act unilateral, după cum doreşte, fie o poate lăsa aşa cum este, neexercitând dreptul de preempţiune, fie o poate desfiinţa, solicitând instanţei anularea actului care i-a nesocotit dreptul, ori, după caz, modifica, substituindu-se în locul terţului cumpărător, eliminându-l din contract şi devenind proprietar al bunului vândut în locul acestuia, părţile contractante (vânzătorul şi cumpărătorul) fiind obligate să se supună oricăreia din aceste opţiuni.

90. Domeniu de aplicare. Preempţiunea subzistă doar în cazul în care este vorba despre vânzarea proprietăţii unui bun (chiar şi numai a nudei proprietăţi) în privinţa căruia legea instituie un asemenea drept, adică de o înstrăinare cu titlu oneros care nu are caracter intuitu personae. Ea nu se aplică în cazul înstrăinărilor care au un asemenea caracter, cum este cazul donaţiei şi al întreţinerii, ori cazul aportului într-o societate civilă sau comercială.

 ...

a. Preempţiunile reglementate de lege

91. Drepturile de preempţiune sunt foarte diverse, fiind justificate de raţiuni de protejare a unor interese de ordin public sau privat, de natură economică sau socială. Fără pretenţia unei prezentări exhaustive, amintim câteva dintre reglementările legale care au instituit drepturi de preempţiune:

─ cu privire la terenurile agricole din extravilan, a existat o dispoziţie legală potrivit căreia „înstrăinarea prin vânzare… se face cu respectarea dreptului de preempţiune al coproprietarilor, al vecinilor ori al arendaşilor” (art. 5 din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor), dar aceasta a fost abrogată odată cu Legea nr. 54/1998 în întregul său prin art. 8 din Titlul X Circulaţia juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005;

─ cu privire la terenurile forestiere, „statul… are un drept de preempţiune la toate vânzările de bunăvoie sau silite, la preţ şi în condiţii egale, pentru enclavele din fondul forestier proprietate publică şi terenurile limitrofe acestora, precum şi pentru terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră” (art. 52 alin. 1 din Codul silvic ─ Legea nr. 26/1996). Acest drept pare să fi fost extins la un moment dat la toate terenurile forestiere, indiferent dacă erau „enclave” sau „limitrofe” terenurilor proprietate de stat ori „acoperite cu vegetaţie forestieră”, prin art. 3 din OUG nr. 226/2000 privind circulaţia juridică a terenurilor cu destinaţie forestieră (aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 66/2002) prevăzându-se că „înstrăinarea prin vânzare a terenurilor din fondul forestier se face cu respectarea dreptului de preempţiune al statului”. Ca urmare a abrogării exprese în întregime a OUG nr. 226/2000 prin art. 8 al Titlului X Circulaţia juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005, situaţia este confuză întrucât art. 52 alin. 1 din Codul silvic nu a fost abrogat expres şi, se pare, nici implicit, părând a fi rămas în vigoare;

...

b. Regimul juridic al dreptului de preempţiune

92. Caracterul de ordine publică. Dreptul de preempţiune are un caracter de ordine publică, în sensul că nu se poate renunţa la el anticipat, adică înainte de a se naşte prin manifestarea de voinţă a proprietarului de a vinde, ci numai după acest moment. Renunţarea poate fi expresă sau tacită, dedusă implicit din neexercitarea dreptului după aducerea la cunoştinţă a intenţiei de înstrăinare ori după înstrăinarea bunului în favoarea unui terţ cu nesocotirea dreptului (fără înştiinţare, fără respectarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea dreptului de preempţiune etc.).

Vânzarea încheiată de proprietarul lucrului cu un terţ sub condiţia suspensivă a neexercitării dreptului de preempţiune de către titularul unui asemenea drept nu contravine caracterului de ordine publică menţionat mai sus, din moment ce preempţiunea nu impietează asupra libertăţii de a vinde sau de a nu vinde, ci doar asupra libertăţii de a-şi alege cocontractantul atunci când hotărârea de a vinde este luată, or, această hotârâre poate fi supusă unei condiţii.

93. Înştiinţarea titularului dreptului despre intenţia de înstrăinare.

...

94. Consecinţele nerespectării dreptului de preempţiune. Dacă proprietarul bunului supus preempţiunii nesocoteşte dreptul celui preferat de lege şi înstrăinează bunul unui terţ survin sancţiunile prevăzute de lege, care nu sunt unitare, ci diferă de la un drept de preempţiune la altul.

Sancţiunile dreptului nostru în astfel de cazuri sunt fie anularea (nulitatea relativă) a actului de înstrăinare încheiat de proprietar cu un terţ la cererea celui îndreptăţit (titularul dreptului de prempţiune), fie substituirea (subrogarea) acestuia în drepturile cumpărătorului, cu despăgubirea cumpărătorului cu echivalentul preţului pe care l-a plătit vânzătorului.

pentru străini

autoritate regională pentru tranzacţii

1)SRAMEK c. AUSTRIEI - Componenţa unei autorităţi regionale de tranzacţii imobiliare, la http://jurisprudentacedo.com/SRAMEK-c.-AUSTRIEI-Componenta-unei-autoritati-regionale-de-tranzactii-imobiliare. html sau la p. 232-233, Vincent Berger,

-autorizări în sens larg-restricţii-plata impozitului pe venit cerută de art. 77¹ din Codul fiscal-de pildă, se refuză înscrierea în cartea funciară

-aviz-natura juridică-dacă nu intervenea marele legiuitor local de natură regională al lumii, nu aflai niciodata natura acestui aviz (prin acele norme în fază de proiect se spune că ar fi act administrativ)

oferta-acceptarea-pentru contract consensual, solemn sau real?

-p. 24 Marieta Avram

a)-condiitiile ofertei (şi ale acceptării)

-cele generale oricărui act juridic-de fond si de formă, întrucât textul de lege exprimă elementele esenţiale ale oricărui act juridic, p. 44 Marieta Avram
-cred că derogă de la forma autentică pentru mai multe motive..., însă, pentru cei care nu au de lucru şi cred în virtualităţi, nimic nu-i opreşte să recurgă la ce formă doresc

1)capacitatea-p. 45 Marieta Avram

2)obiectul-p. 46 Marieta Avram

3)consimţamântul-vicii-p. 54-66 Marieta Avram

4)cauza-p. 46-54

-modalităţile actului unilateral-p. 66-67 Marieta Avram

-forma-p. 67-68 Marieta Avram

-proba actului unilateral-p.73-80 Marieta Avram

-comunicarea actelor unilaterale-p. 68-73 Marieta Avram

b)obligativitate-irevocabilitate-termen-stratificarea stratificarii formării ofertei-contraofertei#acceptării

-p.76;241 Marieta Avram

Nemţâia-p. 176 Marieta Avram

Ţara siropului de arţar-p. 182 Marieta Avram

-revocarea-efectele actului unilateral-principiul fortei obligatorii (pacta sunt servanda)p. 88-91 Marieta Avram-principiul irevocabilitatii actelor unilaterale-p. 91-97, idem;principiul relativitatii actului unilateral-p.240; 251-254 idem

-oferta de a contracta si acceptarea ofertei pot fi revocate doar in anumite conditii

-oferta de a contracta (policitatiunea) este analizata de la p. 255 la 268 idem

-te ajuta tot, in special p. 260-268 idem

-termen legal de acceptare-p. 268 idem

-acceptarea-p.91-97; 112;300-305 idem

c)potestativitate-139-170 idem

d)promisiunea publica de recompensa (premiu)-p.  268-278 idem

Note de moi la primul proiect

1)exista cel putin o necorelare cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43 din 15 mai 2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 19 iunie 2013*-cotata la agricultura.sustinere

-aceasta ordonanta ``permite`` cumpararea de teren agricol in suprafata de pana la 1000 de ha:

`` Art. 2 În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a)teren agricol - terenurile agricole productive - terenurile arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, plantaţiile de hamei şi duzi, păşunile, fâneţele, serele, solariile, răsadniţele şi altele asemenea - cele cu vegetaţie forestieră, dacă nu fac parte din amenajamentele silvice, păşunile împădurite, cele ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice, amenajările piscicole şi de îmbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice şi de exploatare agricolă, platformele şi spaţiile de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenurile neproductive, amenajate şi folosite pentru producţia agricolă;``

-totuşi, în proiect, exista o normă juridică care priveşte ipoteza acţiunii legii în timp; aproape inutilă, câtă vreme legea nu poate retroactiva, cu excepția...;

`` Art.3 Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, proprietatea persoanei fizice, reprezentând terenuri agricole situate în extravilan, nu poate depăși 100 ha.``

2)referirea la varsta de 40 de ani ar fi trebuit facuta in corelare măcar cu cei care aveau 40 de ani la data de 1 ianuarie 2007 sau corelata cu cei care ar fi avut pana in 40 de ani la data formularii cererilor din cadrul diferitelor masuri derulate din fonduri europene-141, 121, etc., altfel, pe acestia nici nu-i ajuti, nici nu-i incurci, pur si simplu ii obligi sa se autointituleze disponibilizatii din agricultura;

3)ratiunile privind comasarea/faramitarea, cu referire mai precisa la teza unor autori potrivit careia doar pe suprafete intinse se poate desfasura o activitate ``profitabila``-diversi experti fiind generosi in a lansa o diversitate de suprafete agricole, pornind de la 1000  de ha pana la 1.000.000 de ha-, sunt asemanatoare teoriilor de interes doctrinar neobligatorii pe tot teritoriul tarii din materia decongestionarii/incarcaturii/celeritatii activitatii instantelor de judecata; in plus, prin fixarea unei suprafete de pana la 100 de ha in proiect-chiar daca priveste doar dobandirea dreptului de proprietate de catre persoanele fizice- se intra in contradictie cu insasi teoria ``comasării cu sprijin de o mie (1.000) de ha`` din Oug 43 din 2013.

-cred ca Oug 43 din 2013 este data cu dedicatie pentru fetele destepte din agricultura si pentru a ingropa definitiv fermele de familie-cele între 5-30 ha;

*aprobata cu modificari prin Legea nr. 289 din 7 noiembrie 2013 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor, publicată în Monitorul Oficial cu numărul 691 din data de 12 noiembrie 2013, la http://idrept.ro/ Document View. aspx?DocumentId =159246; a se vedea si Hotararea Guvernului nr. 682 din 4 septembrie 2013 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor, publicată în Monitorul Oficial cu numărul 584 din data de 16 septembrie 2013, la http://idrept.ro/Document View.as px?DocumentId=158370

Legea nr. 17 din 7 martie 2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, disponibilă pe http://idrept.ro/ DocumentView.aspx?DocumentId=162123

-publicată în Monitorul Oficial cu numărul 178 din data de 12 martie 2014

-prima camera:Senatul

-adoptata dupa cererea de reexaminare venita din partea Presedintelui Regatului agricol si completarea la aceasta din data de 14 ianuarie 2014



-comasare/ferme agricole/exploataţii agricole/ celeritate/ reforma/ termen previzibil/securitate alimentara/ securitate forestiera/fierăstraie din Vrancea

Kienast c. Austria, 23 ianuarie 2003, 23379/94, la http:// jurisprudenta cedo.com/Kienast-c.-Austria-Aplicarea-art.-6-la-procedurile-de-comasare-in-cartea-funciara-loturi-teren.html

sociologie juridică

1)H. H. Stahl, Gh. Serafim, O situaţie juridică intolerabilă:neorganizarea obştiilor răzăşeşti din Vrancea, în Sociologie românească, anul IV, nr. 1-3, Bucureşti: Editura Institutul de Ştiinţe Sociale al României, Bucureşti, 1939,  la http://sas.unibuc. ro/ uploads_ro/1149/103/HHS39a.ORGIZARE_OBSTI.pdf, p. 8-22

-acest studiu te ajută şi în legătură cu securitatea forestieră, asigurată încă din timpuri imemoriale prin intermediul fierăstraielor cu aburi marca Husqvarna

structuri 
-comparativ, Legea 18 din 1991 a cunoscut o situaţie oarecum asemănătoare-nu a fost înfiinţata ``cu precadere`` Agenţia... 
-pentru a se putea realiza înstrăinările, soluţia avansată şi considerată judicioasă a fost ca până la înfiinţarea agenţiei, virtualul potenţial vânzător să notifice intenţia de înstrăinare direct virtualelor persoane îndreptăţite la preemţiune ( Dan Chirică, Drept civil-contracte speciale, p. 57, în nota nr. unu sau 3 soţi, cu referire la Eugen Chelaru, Unele aspecte în legătură cu circulaţia juridică a terenurilor propietate privată, în Dreptul nr. 9-1993, p. 27-28)


Parlamentul României adoptă prezenta lege.

TITLUL I: Unele (urmează şi altele?) măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 1Scopurile prezentei legi sunt:

a)asigurarea securităţii alimentare, protejarea intereselor naţionale şi exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;

b)stabilirea unor măsuri privind reglementarea vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan;

c)comasarea terenurilor agricole în vederea creşterii dimensiunii fermelor agricole şi constituirea exploataţiilor viabile economic.

Art. 2(1)Terenurile agricole situate în intravilan nu intră sub incidenţa prezentei reglementări.

(2)Prevederile prezentei legi se aplică cetăţenilor români, respectiv cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai statelor care sunt parte la Acordul privind Spaţiul Economic European (ASEE) sau ai Confederaţiei Elveţiene, precum şi apatrizilor cu domiciliul în România, într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat care este parte la ASEE sau în Confederaţia Elveţiană, precum şi persoanelor juridice având naţionalitatea română, respectiv a unui stat membru al Uniunii Europene, a statelor care sunt parte la ASEE sau a Confederaţiei Elveţiene. Cetăţenii şi persoanele juridice aparţinând unui stat membru al Uniunii Europene sau statelor care sunt parte la ASEE sau Confederaţiei Elveţiene pot achiziţiona teren agricol în România în condiţii de reciprocitate.

(3)Cetăţeanul unui stat terţ şi apatridul cu domiciliul într-un stat terţ, precum şi persoanele juridice având naţionalitatea unui stat terţ pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole situate în extravilan în condiţiile reglementate prin tratate internaţionale, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prezentei legi.

CAPITOLUL II: Vânzarea-cumpărarea terenurilor agricole situate în extravilan

Art. 3(1)Terenurile agricole situate în extravilan pe o adâncime de 30 km faţă de frontiera de stat şi ţărmul Mării Negre, către interior, precum şi cele situate în extravilan la o distanţă de până la 2.400 m faţă de obiectivele speciale pot fi înstrăinate prin vânzare-cumpărare doar cu avizul specific al Ministerului Apărării Naţionale, eliberat în urma consultării cu organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, prin structurile interne specializate menţionate la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică preemptorilor.

(3)Avizele prevăzute la alin. (1) vor fi comunicate în termen de 20 de zile lucrătoare de la înregistrarea cererii de solicitare de către vânzător. Procedura şi alte elemente privind obţinerea avizului specific al Ministerului Apărării Naţionale se reglementează prin normele metodologice de aplicare a legii. În cazul neîndeplinirii acestei obligaţii de a emite avizul, se consideră ca fiind favorabil.

(4)Terenurile agricole situate în extravilan, în care se află situri arheologice, în care au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic reperat sau zone cu potenţial arheologic evidenţiat întâmplător, pot fi înstrăinate prin vânzare doar cu avizul specific al Ministerului Culturii, respectiv al serviciilor publice deconcentrate ale acestuia, după caz, emis în termen de 20 de zile lucrătoare de la înregistrarea cererii de solicitare de către vânzător. Procedura şi alte elemente privind obţinerea avizului specific al Ministerului Culturii se reglementează prin normele metodologice de aplicare a legii. În cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, avizul se consideră ca fiind favorabil.

CAPITOLUL III: Exercitarea dreptului de preempţiune

Art. 4(1)Înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi a dreptului de preempţiune al coproprietarilor, arendaşilor, proprietarilor vecini, precum şi al statului român, prin Agenţia Domeniilor Statului, în această ordine, la preţ şi în condiţii egale.

(2)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan pe care sunt situate situri arheologice clasate se face potrivit prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările ulterioare.

(3)Solicitarea şi utilizarea certificatului de carte funciară în contractele translative de proprietate privind bunurile imobile şi alte drepturi reale fac pe deplin dovada bunei-credinţe atât a părţilor din contract, cât şi pentru profesionistul instrumentator, cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului asupra imobilului supus vânzării conform descrierii din cartea funciară.

Art. 5(1)În toate cazurile în care se solicită, în conformitate cu art. 1.669 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, este necesar ca antecontractul să fie încheiat în formă autentică şi să fie îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 3, 4 şi 9 din prezenta lege.

(2)Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, formulată în baza hotărârii judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare, se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege.

``Art. 1669 are urm. cuprins:

Art. 1669: Promisiunea de vânzare şi promisiunea de cumpărare-1279

(1)Când una dintre părţile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite.

(2)Dreptul la acţiune se prescrie în termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat.

(3)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător în cazul promisiunii unilaterale de vânzare sau de cumpărare, după caz.

(4)În cazul promisiunii unilaterale de cumpărare a unui bun individual determinat, dacă, mai înainte ca promisiunea să fi fost executată, creditorul său înstrăinează bunul ori constituie un drept real asupra acestuia, obligaţia promitentului se consideră stinsă.``

Art. 6(1)Prin derogare de la art. 1.730 şi următoarele din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, vânzătorul înregistrează, la primăria din raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află terenul, o cerere prin care solicită afişarea ofertei de vânzare a terenului agricol situat în extravilan, în vederea aducerii acesteia la cunoştinţa preemptorilor. Cererea este însoţită de oferta de vânzare a terenului agricol şi de documentele doveditoare prevăzute de normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(2)În termen de o zi lucrătoare de la data înregistrării cererii, primăria are obligaţia să afişeze timp de 30 de zile oferta de vânzare la sediul său şi, după caz, pe pagina de internet a acesteia.

(3)Primăria are obligaţia de a transmite structurii din cadrul aparatului central al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, denumită în continuare structura centrală, respectiv structurilor teritoriale ale acestuia, denumite în continuare structuri teritoriale, după caz, un dosar care să cuprindă lista preemptorilor, respectiv copiile cererii de afişare, ale ofertei de vânzare şi ale documentelor doveditoare prevăzute la alin. (1), în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii.

(4)În scopul unei transparenţe extinse, în termen de 3 zile lucrătoare de la înregistrarea dosarului prevăzut la alin. (3), structura centrală, respectiv structurile teritoriale, după caz, au obligaţia să afişeze pe site-urile proprii oferta de vânzare, timp de 15 zile.

Art. 7(1)Titularul dreptului de preempţiune trebuie ca, în termenul de 30 de zile prevăzut la art. 6 alin. (2), să îşi manifeste în scris intenţia de cumpărare, să comunice acceptarea ofertei vânzătorului şi să o înregistreze la sediul primăriei unde aceasta a fost afişată. Primăria va afişa, în termen de 24 de ore de la înregistrarea acceptării ofertei de vânzare, datele prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi, respectiv le va trimite pentru afişare pe site către structura centrală, respectiv structurile teritoriale, după caz.

(2)În cazul în care, în termenul de 30 de zile prevăzut la art. 6 alin. (2), mai mulţi preemptori de rang diferit îşi manifestă în scris intenţia de cumpărare, la acelaşi preţ şi în aceleaşi condiţii, vânzătorul va alege, cu respectarea prevederilor art. 4, preemptorul, potenţial cumpărător, şi va comunica numele acestuia primăriei.

(3)În cazul în care, în termenul de 30 de zile prevăzut la art. 6 alin. (2), mai mulţi preemptori de acelaşi rang îşi manifestă în scris intenţia de cumpărare şi niciun alt preemptor de rang superior nu a acceptat oferta, la acelaşi preţ şi în aceleaşi condiţii, vânzătorul va alege dintre aceştia şi va comunica numele acestuia primăriei.

(4)În cazul în care, în termenul de 30 de zile prevăzut la art. 6 alin. (2), un preemptor de rang inferior oferă un preţ superior celui din oferta de vânzare sau celui oferit de ceilalţi preemptori de rang superior lui care acceptă oferta, vânzătorul poate relua procedura, cu înregistrarea ofertei de vânzare cu acest preţ, cu preemptorii de rang superior.

(5)Procedura prevăzută la alin. (4) se va desfăşura o singură dată, în termen de 10 zile de la împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut la art. 6 alin. (2). La expirarea celor 10 zile, vânzătorul va comunica primăriei numele preemptorului.

(6)În termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea prevăzută la alin. (2), (3) şi (5), primăria are obligaţia să transmită structurii centrale, respectiv structurilor teritoriale, după caz, datele de identificare a preemptorului ales, potenţial cumpărător, în vederea verificării îndeplinirii condiţiilor legale.

(7)Dacă, în termenul de 30 de zile prevăzut la art. 6 alin. (2), niciunul dintre titularii dreptului de preempţiune nu îşi manifestă intenţia de a cumpăra terenul, vânzarea terenului este liberă, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege şi de normele metodologice, urmând ca vânzătorul să înştiinţeze în scris primăria despre aceasta. Vânzarea liberă a terenului la un preţ mai mic decât cel cerut în oferta de vânzare prevăzută la art. 6 alin. (1) ori în condiţii mai avantajoase decât cele arătate în aceasta atrage nulitatea absolută.

(8)În cazul în care, în termenul de 30 de zile prevăzut la art. 6 alin. (2), respectiv în termenul de 10 zile prevăzut la art. 7 alin. (5), vânzătorul modifică datele înscrise în oferta de vânzare, acesta reia procedura de înregistrare a cererii prevăzute la art. 6, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.

Art. 8 Dispoziţiile prezentului capitol privitoare la exercitarea dreptului de preempţiune se completează cu prevederile dreptului comun.

CAPITOLUL IV: Controlul aplicării procedurii dreptului de preempţiune

Art. 9Avizul final necesar încheierii contractului de vânzare în formă autentică de către notarul public sau pronunţării de către instanţă a unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare se emite de către structurile teritoriale pentru terenurile cu suprafaţa de până la 30 de hectare inclusiv, iar pentru terenurile cu suprafaţa de peste 30 de hectare, de către structura centrală.

Art. 10(1)Verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 4 se va face de către structura centrală, respectiv de către structurile teritoriale de la locul situării imobilului, după caz, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea datelor şi documentelor prevăzute la art. 6, respectiv art. 7. În cazul îndeplinirii condiţiilor legale, în termen de două zile lucrătoare de la expirarea termenului pentru verificare, structura centrală, respectiv structurile teritoriale, după caz, vor emite avizul necesar încheierii contractului de vânzare-cumpărare. În cazul în care niciun preemptor nu îşi manifestă intenţia de cumpărare prin depunerea ofertei în termenul prevăzut de prezenta lege, nu este necesară emiterea avizului prevăzut de art. 9. În acest caz, contractul de vânzare se încheie pe baza adeverinţei eliberate de primărie.

(2)În situaţia în care, în urma verificărilor de către structura centrală, respectiv structurile teritoriale, după caz, se constată că preemptorul ales nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege, se va emite un aviz negativ, în termen de două zile lucrătoare de la expirarea termenului pentru verificare prevăzut la alin. (1).

(3)Avizele prevăzute la alin. (1) şi (2) vor fi eliberate prin grija structurilor teritoriale. Avizele vor fi publicate pe site-urile proprii, în termen de două zile lucrătoare de la emitere.

(4)În situaţia în care nu mai există nicio ofertă de cumpărare din partea titularilor dreptului de preempţiune care şi-au manifestat acceptarea ofertei în termenul legal, vânzarea este liberă şi se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 7 alin. (7).

(5)Structurile prevăzute la alin. (1) şi procedura de emitere şi de eliberare a avizelor vor fi stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(6)În situaţia în care nu mai există niciunul dintre titularii dreptului de preempţiune care şi-au manifestat acceptarea ofertei în termenul prevăzut la art. 7 alin. (1), se aplică prevederile art. 7 alin. (7).

Art. 11Arendaşul care doreşte să cumpere terenul agricol situat în extravilan trebuie să deţină această calitate pentru terenul respectiv, stabilită printr-un contract de arendă valabil încheiat şi înregistrat potrivit dispoziţiilor legale, la momentul afişării ofertei de vânzare la sediul primăriei.

Art. 12 În exercitarea atribuţiilor care rezultă din aplicarea prezentei legi, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, împreună cu structurile subordonate, după caz:

a)asigură publicarea ofertelor de vânzare-cumpărare pe site-ul propriu;

b)asigură verificarea exercitării dreptului de preempţiune;

c)verifică îndeplinirea condiţiilor legale de vânzare-cumpărare de către potenţialul cumpărător, prevăzute de prezenta lege;

d)emit avizul prevăzut la art. 9 necesar încheierii contractului de vânzare-cumpărare a terenurilor agricole situate în extravilan;

e)înfiinţează, gestionează şi administrează baza de date a terenurilor agricole situate în extravilan, potrivit normelor metodologice de aplicare a prezentei legi;

f)constată contravenţiile şi aplică sancţiunile prevăzute de prezenta lege, prin personalul împuternicit.

CAPITOLUL V: Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 13 Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea administrativă, contravenţională sau civilă, după caz.

Art. 14 Constituie contravenţii următoarele fapte:

a)vânzarea-cumpărarea terenurilor agricole situate în extravilan, în care se află situri arheologice, în care au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic reperat sau zone cu potenţial arheologic evidenţiat întâmplător, fără avizul specific al Ministerului Culturii, respectiv al serviciilor publice deconcentrate ale acestuia, după caz, prevăzut la art. 3 alin. (4);

b)vânzarea-cumpărarea terenurilor agricole situate în extravilan fără avizul specific al Ministerului Apărării Naţionale, prevăzut la art. 3 alin. (1), dacă această situaţie era notată în cartea funciară la data solicitării extrasului de carte funciară pentru autentificare;

c)vânzarea-cumpărarea terenurilor agricole situate în extravilan fără avizul structurii centrale, respectiv ale structurilor teritoriale ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, după caz, prevăzut la art. 9, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 7 alin. (7) şi art. 10 alin. (1);

d)nerespectarea dreptului de preempţiune în condiţiile prevăzute la art. 4.

Art. 15 Contravenţiile prevăzute la art. 14 se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei.

Art. 16 Înstrăinarea prin vânzare-cumpărare a terenurilor agricole situate în extravilan fără respectarea dreptului de preempţiune, potrivit art. 4, sau fără obţinerea avizelor prevăzute la art. 3 şi 9 este interzisă şi se sancţionează cu nulitatea absolută.

Art. 17Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor se fac de către personalul împuternicit din structurile centrale şi locale cu atribuţii în domeniu, aflate în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Art. 18 Prevederile art. 14-17 referitoare la contravenţii se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 19 Sumele provenite din aplicarea amenzilor prevăzute la art. 15 se constituie venit la bugetul de stat.

Art. 20(1)Prevederile prezentei legi nu se aplică antecontractelor şi pactelor de opţiune care au fost autentificate la notariat anterior intrării în vigoare a acesteia.

(2)Dispoziţiile prezentei legi nu se aplică înstrăinărilor între rude până la gradul al treilea, inclusiv.

Art. 21(1)În termen de 7 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor elabora normele metodologice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi, care se aprobă prin ordin comun al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, al ministrului apărării naţionale şi al ministrului culturii, cu consultarea Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România şi a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

(2)Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3)Normele metodologice vor fi emise în termen de 7 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(4)Până la data publicării normelor metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, se aplică regulile de drept comun.

...

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

te ajută şi:

http://www.stoica-asociatii.ro/newsletter/Newsletter_ian-feb%202014.pdf.

NEWSLETTER -ianuarie - februarie 2014-p. 5-8

Legislaţia fondului funciar. Vânzarea terenurilor agricole din extravilan. 2.Drept de preempțiune legal

Vânzarea terenurilor agricole situate în extravilanul localităţilor urmează a se realiza cu respectarea dreptului de preempțiune instituit prin lege în favoarea unor categorii de părți interesate și cu obţinerea inter alia a avizului structurilor de specialitate de la nivel central sau local din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale – Acte normative noi: ...