joi, 24 aprilie 2014

procedură civilă.timbru.excepţie de ne.respingere


 
DECIZIA Nr.45 din 4 februarie 2014
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și, în special, ale art.9 lit.a) din ordonanța de urgență

 Publicată în Monitorul Oficial nr.274 din 15.04.2014


Augustin Zegrean
— președinte
Valer Dorneanu
— judecător
Toni Greblă
— judecător
Petre Lăzăroiu
— judecător
Mircea Ștefan Minea
— judecător
Daniel Marius Morar
— judecător
Mona-Maria Pivniceru
— judecător
Puskás Valentin Zoltán
— judecător
Tudorel Toader
— judecător
Fabian Niculae
— magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială „Getica Trans” — S.R.L. din Deva în Dosarul nr.1.163/57/2012 al Curții de Apel Alba Iulia — Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr.660D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Societatea Comercială „Getica Trans” — S.R.L. din Deva a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 672D/2013 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.9 lit.a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Vasile Marian Negrea, prin mandatara Cornelia Lupu, în Dosarul nr.9.467/318/2013 al Judecătoriei Târgu Jiu — Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Vasile Marian Negrea a depus note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr.672D/2013 la Dosarul nr. 660D/2013.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art.53 alin.(5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr.672D/2013 la Dosarul nr.660D/2013, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

 

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 30 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr.1.163/57/2012, Curtea de Apel Alba Iulia — Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin Încheierea nr.41 din 14 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr.9.467/318/2013, Judecătoria Târgu Jiu — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.9 lit.a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Excepția a fost invocată de Societatea Comercială „Getica Trans” — S.R.L. din Deva și Vasile Marian Negrea în dosare având ca obiect soluționarea unor cereri de recuzare a unor judecători.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Societatea Comercială „Getica Trans” — S.R.L. din Deva susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât aduc atingere liberului acces la justiție, mergând chiar până la anihilarea sa. Astfel, majorarea de peste 25 de ori a taxelor judiciare de timbru, cât mai ales convertirea neplății lor într-un fine de neprimire sunt excesive. În aceste condiții, dacă cuantumul sumei datorate este deosebit de important, justițiabilul este pus în situația de a nu putea achita taxa de timbru impusă de lege, fiind lipsit de dreptul de acces la justiție și de a repune în discuție respectivul cuantum, chiar dacă, prin ipoteză, nu datorează, în realitate, suma impusă.

De asemenea, actul legal criticat nu indică criterii clare de determinare a taxei judiciare de timbru. Se ajunge, astfel, la stabilirea arbitrară, de către instanța de judecată, a cuantumului taxei judiciare de timbru, justițiabilul neavând posibilitatea de a contesta acest cuantum stabilit în mod abuziv.

Pe de altă parte, autoarea excepției mai arată că ordonanța de urgență nu a fost dezbătută în vreuna din Camerele Parlamentului în termenele prevăzute de art.115 alin.(5) din Legea fundamentală, ceea ce, alături de celelalte incoerențe din interiorul actului normativ criticat, este de natură să conducă la concluzia că aceasta este neconstituțională.

Vasile Marian Negrea susține că prin dispozițiile de lege criticate legiuitorul a limitat accesul liber la justiție și dreptul de a beneficia de un proces echitabil. „Un justițiabil cu venit minim pe economie sau fără venit care are în întreținere 2-3 minori nu va putea suporta costul acestei taxe, mai ales dacă la soluționarea cauzei este nevoit să formuleze mai multe cereri de recuzare”. Lipsa veniturilor necesare achitării taxei de timbru face imposibilă promovarea unei cereri de recuzare și implicit soluționarea cauzei de către o instanță imparțială.

Curtea de Apel Alba Iulia — Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Instanța arată că, în acord cu jurisprudența anterioară a Curții Constituționale în legătură cu actul normativ anterior, respectiv Legea nr. 146/1997, nu se poate spune că prin adoptarea acestui act normativ s-ar nesocoti prevederile constituționale care garantează accesul liber la justiție. Acesta implică posibilitatea juridică a persoanei de a avea acces la structurile justiției și la mijloacele procedurale de înfăptuire a acesteia, precum și imposibilitatea excluderii vreunei categorii sau grup social de la exercițiul drepturilor procesuale pe care legea le-a instituit. Or, textul de lege criticat întrunește aceste exigențe rezultate din conținutul dispozițiilor art.21 din Constituție.

Judecătoria Târgu Jiu — Secția civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În opinia instanței de judecată, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2013 cuprinde motive pentru care s-a procedat la stabilirea taxelor în cuantumurile respective, ce țin de necesitatea asigurării, pe de o parte, a unui echilibru corespunzător între eforturile bugetare de asigurare a unui serviciu public calitativ și obligația cetățeanului care folosește acest serviciu de a contribui la susținerea costurilor, dar și, pe de altă parte, a transparenței aplicării normelor în materie implicând o evidență clară asupra operațiunilor pe care le implică sistemul de taxare.

Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere transmis în Dosarul nr.672D/2013, apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. De asemenea, acesta menționează faptul că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat deja asupra aceleiași problematici, invocând deciziile Curții Constituționale nr.504 din 20 aprilie 2010 și nr.948 din 6 iulie 2010.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr.47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art.146 lit.d) din Constituție, ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 și 29 din Legea nr.47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat în Dosarul nr.660D/2013, îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.392 din 29 iunie 2013. Din examinarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și, în special, ale art.9 lit.a) din ordonanța de urgență.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat în Dosarul nr.672D/2013, îl constituie prevederile art.9 lit.a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.392 din 29 iunie 2013.

Așadar, Curtea va analiza prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și, în special, ale art.9 lit.a) din ordonanța de urgență.

Prevederile art.9 lit.a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru au următorul conținut: „Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel:

a) cereri de recuzare în materie civilă — pentru fiecare participant la proces — pentru care se solicită recuzarea — 100 lei;”.

În opinia autorilor excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art.20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art.21 alin.(1) și (3) referitor la accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, art.24 privind dreptul la apărare, precum și în art.115 alin.(4) și (5) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul invocă critici de neconstituționalitate atât extrinsecă, cât și intrinsecă.

I. Relativ la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, care se raportează, de fapt, la întreaga ordonanță de urgență:

a) în ceea ce privește dispozițiile art.115 alin.(4) din Constituție, Curtea, în jurisprudența sa, a statuat în mod constant că situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun, aspect întărit și prin adăugarea sintagmei „a căror reglementare nu poate fi amânată”. Curtea a mai arătat, prin Decizia nr.1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.507 din 23 iulie 2009, că pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art.115 alin.(4) din Constituție este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public.

În raport cu obiectul criticii de neconstituționalitate formulate, Curtea reține că, în nota de fundamentare a ordonanței de urgență criticate, existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată și urgența acesteia sunt justificate de Guvern prin următoarele argumente: modificarea cadrului legal de desfășurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum și punerea în aplicare a noilor instituții adoptate prin Codul civil, faptul că evoluția în plan legislativ menționată nu s-a reflectat într-un mod adecvat și la nivelul cadrului normativ privind taxele judiciare de timbru, care au rămas în principal la nivelul stabilit în anul 1997, actualizat în anul 2010 prin aplicarea indicelui de inflație, necesitatea ca sistemul de taxare să reflecte noua structură și dinamică a procesului civil, noile garanții procedurale acordate părților pentru asigurarea unui proces echitabil, precum și acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii și pentru asigurarea logisticii necesare punerii în aplicare a noilor prevederi legale, de necesitatea asigurării, pe de o parte, a unui echilibru corespunzător între eforturile bugetare de asigurare a unui serviciu public calitativ și obligația cetățeanului care folosește acest serviciu de a contribui la susținerea costurilor, dar și, pe de altă parte, a transparenței aplicării normelor în materie implicând o evidență clară asupra tuturor operațiunilor pe care le implică sistemul de taxare, luarea în considerare a faptului că neadoptarea în regim de urgență a prezentului act normativ ar conduce la conservarea unui sistem de taxare neadecvat față de liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea noului Cod civil și a noului Cod de procedură civilă, cu consecințe negative pe planul situației justițiabililor și al nevoilor acute ale sistemului judiciar, dar și al transparenței și disciplinei financiare impuse de exercițiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru.

Analizând toate motivele invocate de către Guvern în preambulul ordonanței de urgență, Curtea ajunge la concluzia că, în cauza de față, există un grad mare de abatere de la obișnuit, și anume condițiile concrete în care urmează să se desfășoare activitatea sistemului judiciar, în condițiile adoptării noilor coduri, Codul civil și Codul de procedură civilă, și necesitatea finanțării optime a acestui sistem prin raportare la nevoile sale reale, astfel încât Curtea consideră că există o situație extraordinară în sensul art.115 alin.(4) din Constituție. Pentru toate aceste motive, Curtea constată că reglementarea criticată nu aduce atingere dispozițiilor art.115 alin.(4) din Constituție, îndeplinind exigențele urgenței și ale situației extraordinare;

b) în ceea ce privește criticile de neconstituționalitate prin raportare la art.115 alin.(5) din Constituție, Curtea constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2013 a fost adoptată pe 26 iunie 2013 și depusă la Senat, în calitate de primă Cameră sesizată pe 28 iunie 2013, dată la care această Cameră, formal, încă se afla în sesiune parlamentară. Ordonanța de urgență a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.392 din 29 iunie 2013, dată la care a și intrat în vigoare. Din fișa legislativă a proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.80/2013 reiese că la data pronunțării acestei decizii proiectul de lege se află la Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, în vederea legiferării.

Potrivit art.115 alin.(5) din Constituție: „Ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunță asupra ordonanței, aceasta este considerată adoptată și se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgență. Ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).”

Curtea observă că, în ceea ce privește Camera decizională, nu se prevede un termen imperativ concret în care aceasta să se pronunțe, ci doar necesitatea pronunțării în procedură de urgență. În aceste condiții, nu se poate reține încălcarea art.115 alin.(5) din Constituție.

II. Relativ la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor art.9 lit.a) din  Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2013, prin raportare la critici similare, în sensul constituționalității acestora.

Astfel, prin Decizia nr.508 din 5 decembrie 2013*), nepublicată la data pronunțării acestei decizii, Curtea Constituțională a statuat că, în legătură cu problema instituirii taxelor judiciare de timbru, s-a pronunțat de nenumărate ori, concluziile reținute fiind aplicabile pe deplin și speței de față.

Astfel, Curtea a statuat că accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu.

De asemenea, Curtea a reținut că art.21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispozițiilor constituționale ale art.56 alin.(1), potrivit cărora „Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice”, a arătat Curtea, plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor. S-a reținut, de asemenea, că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții.

În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere, prin însăși natura sa, o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa. Chiar în Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 54, invocată de autoarea excepției, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, în conformitate cu principiile care se degajă din jurisprudența sa, ea nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricții financiare cu privire la accesul unei persoane la justiție, tocmai în interesul unei bune administrări a justiției.

Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.

În ceea ce privește susținerea autorului excepției în sensul că ar putea exista situații în care părțile să nu poată plăti taxele de timbru din cauza cuantumului excesiv al acestora și, în consecință, să nu se poată adresa justiției, Curtea constată că legiuitorul a instituit, prin dispozițiile art.42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2013, posibilitatea instanței de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanție a liberului acces la justiție. Aprecierea legalității și temeiniciei cererilor întemeiate pe dispozițiile mai sus citate se realizează de către instanța de judecată în temeiul prerogativelor conferite de Constituție și legi, pe baza probelor care însoțesc aceste cereri.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, inclusiv prin raportare la art.24 privind dreptul la apărare din Constituție.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art.146 lit.d) și al art.147 alin.(4) din Constituție, precum și al art.1—3, al art. 11 alin.(1) lit.A.d) și al art.29 din Legea nr.47/1992,

 

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială „Getica Trans” — S.R.L. din Deva în Dosarul nr.1.163/57/2012 al Curții de Apel Alba Iulia — Secția de contencios administrativ și fiscal și de Vasile Marian Negrea, prin mandatara Cornelia Lupu, în Dosarul nr.9.467/318/2013 al Judecătoriei Târgu Jiu — Secția civilă și constată că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și, în special ale art.9 lit.a) din ordonanța de urgență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia — Secția de contencios administrativ și fiscal și Judecătoriei Târgu Jiu — Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 februarie 2014.