fişă de tip opere complete, primită favorabil în doctrină şi jurisprudenţă, cu referiri ample şi „corespunzătoare” la tehnica medierii conflictelor
-lansată la o dezbatere cu tema: Înţelesul noţiunii de ``raporturi comerciale`` în vechea legislaţie penală cu privire specială asupra infracţiunii de conflict de interese
Legislaţie
1)Codul de procedură civilă-forma iniţială
(1)Judecătorul
va recomanda părţilor soluţionarea amiabilă a litigiului prin mediere, potrivit
legii speciale.
(2)În
tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le
îndrumările necesare, potrivit legii.
......................
(1)Dacă
legea nu prevede altfel, instanţa; potrivit dispoziţiilor prezentului articol,
va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:
...
f)refuzul
părţii de a se prezenta la şedinţa
de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care a acceptat, potrivit legii;
............................
(1)Sesizarea
instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă
legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se
va anexa la cererea de chemare în judecată.
(2)Neîndeplinirea
procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin
întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.
(3)La
sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune
o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor
succesorale prevăzute de Codul civil. În acest caz, neîndeplinirea procedurii
prealabile va fi invocată de către instanţă, din oficiu, sau de către pârât.
...........................................
(1)În
tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le
îndrumările necesare, potrivit legii. În acest scop, el va solicita înfăţişarea
personală a părţilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate. Dispoziţiile art.
241 alin. (3) sunt aplicabile.
(2)În
litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere,
judecătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de informare cu
privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când consideră necesar,
ţinând seama de circumstanţele cauzei, judecătorul va recomanda părţilor să
recurgă la mediere, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, în
orice fază a judecăţii. Medierea nu este obligatorie pentru părţi.
(3)În
cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la
mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. După
informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin
mediere. Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15
zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la
rezultatul şedinţei de informare.
(4)Prevederile
alin. (3) nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea
litigiului prin mediere anterior introducerii acţiunii.
(5)Dacă,
în condiţiile alin. (1) sau (2), părţile se împacă, judecătorul va constata
învoiala lor în cuprinsul hotărârii pe care o va da. Dispoziţiile art. 440 sunt
aplicabile.
....................
(1)Părţile
se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate,
pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească tranzacţia lor.
(2)Dacă
părţile se înfăţişează la ziua stabilită pentru judecată, cererea pentru darea
hotărârii va putea fi primită chiar de un singur judecător.
Hotărârea
care consfinţeşte tranzacţia
intervenită între părţi poate fi atacată, pentru
motive procedurale, numai cu recurs la instanţa ierarhic superioară.
Dispoziţiile prezentei secţiuni se
aplică în mod corespunzător şi în cazul în care învoiala părţilor este urmarea procedurii de mediere.
.................
(1)Cererea
de divorţ va cuprinde, pe lângă cele prevăzute de lege pentru cererea de
chemare în judecată, numele copiilor minori ai celor 2 soţi ori adoptaţi de
aceştia.
(3)La
cerere se vor alătura o copie a certificatului de căsătorie şi, după caz, câte
o copie a certificatelor de naştere ale copiilor minori.
(4)La
cerere se poate alătura, după caz, înţelegerea soţilor rezultată din mediere cu
privire la desfacerea căsătoriei şi, după caz, la rezolvarea aspectelor
accesorii divorţului.
2)Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene:
...
TITLUL V
SPAŢIUL DE LIBERTATE, SECURITATE ŞI
JUSTIŢIE
CAPITOLUL 1
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 67
(ex-articolul 61 TCE și
ex-articolul 29 TUE)
(1) Uniunea constituie un spaţiu de libertate,
securitate şi justiţie, cu respectarea drepturilor fundamentale şi a
diferitelor sisteme de drept şi tradiţii juridice ale statelor membre.
(2) Uniunea asigură absența controalelor asupra
persoanelor la frontierele interne şi dezvoltă o politică comună în domeniul
dreptului de azil, al imigrării şi al controlului la frontierele externe care este
întemeiată pe solidaritatea între statele membre şi care este echitabilă faţă
de resortisanţii ţărilor terţe. În înțelesul prezentului titlu, apatrizii sunt
asimilaţi resortisanţilor ţărilor terţe.
(3) Uniunea acţionează pentru a asigura un înalt
nivel de securitate prin măsuri de prevenire a criminalităţii, a rasismului şi
a xenofobiei, precum şi de combatere a acestora, prin măsuri de coordonare şi
de cooperare între autorităţile poliţieneşti şi judiciare şi alte autorităţi
competente, precum şi prin recunoaşterea reciprocă a deciziilor judiciare în
materie penală şi, după caz, prin apropierea legislaţiilor penale.
(4) Uniunea facilitează accesul la justiţie, în
special pe baza principiului recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi
extrajudiciare în materie civilă.
Articolul 68
Consiliul European defineşte orientările strategice
ale planificării legislative şi operaţionale în cadrul spaţiului de libertate,
securitate şi justiţie.
...
`` CAPITOLUL 3
COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE CIVILĂ
Articolul 81
(ex-articolul 65 TCE)
(1) Uniunea dezvoltă o cooperare judiciară în
materie civilă cu incidenţă transfrontalieră, întemeiată pe principiul recunoaşterii
reciproce a deciziilor judiciare şi extrajudiciare. Această cooperare poate
include adoptarea unor măsuri de apropiere a actelor cu putere de lege şi a
normelor administrative ale statelor membre.
(2) În înțelesul alineatului (1), Parlamentul
European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă
ordinară, adoptă măsuri, în special atunci când acestea sunt necesare pentru
buna funcţionare a pieţei interne, care urmăresc să asigure:
(a) recunoaşterea reciprocă între statele membre a
deciziilor judiciare şi extrajudiciare şi executarea acestora;
(b) comunicarea şi notificarea transfrontalieră a
actelor judiciare şi extrajudiciare;
(c) compatibilitatea normelor aplicabile în statele
membre în materie de conflict de legi şi de competenţă;
(d) cooperarea în materie de obţinere a probelor;
(e) accesul efectiv la justiţie;
(f) eliminarea obstacolelor din calea bunei
desfăşurări a procedurilor civile, la nevoie prin favorizarea compatibilităţii
normelor de procedură civilă aplicabile în statele membre;
(g)
dezvoltarea unor metode alternative de soluţionare a litigiilor;
(h) sprijinirea formării profesionale a
magistraţilor şi a personalului din justiţie.
(3) Prin derogare de la alineatul (2), măsurile
privind dreptul familiei care au implicaţii transfrontaliere sunt stabilite de
către Consiliu, care hotărăşte în conformitate cu o procedură legislativă specială.
Acesta hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie
care să determine aspectele din dreptul familiei care au implicaţii
transfrontaliere, care ar putea face obiectul unor acte adoptate prin procedura
legislativă ordinară. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea
Parlamentului European.
Propunerea menţionată la al doilea paragraf se
transmite parlamentelor naţionale. În cazul opoziţiei unui parlament naţional,
notificate în termen de şase luni de la această transmitere, decizia nu se
adoptă. În cazul în care nu există nicio opoziţie, Consiliul poate adopta
respectiva decizie.``
-finalul studiului din Revista Romana de
Drept, nr. 2 din 1981, p. 10-cel de dinainte de studiul privind dovada
bunurilor proprii de Ion Mihalache-, se poate aplica aproape ``mutatis
mutandis`` si in democratia mentalitatii capitalist-corporatist-unionale.
``Prin constituirea de modele de educaţie
juridică...``
DIRECTIVA
2008/52/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială
1)a) În comedia Spărgătorii de nunţi, mediatorii de divorţ
John Beckwith (Owen Wilson) şi Jeremy Grey (Vince Vaughn) sunt parteneri de
afaceri şi prieteni de-o viaţă care împart un hobby de primăvară cu adevărat
unic... spargerea nunţilor, la http://www.cinemagia.ro/filme/the-wedding-crashers-spargatorii-de-nunti-12110/, accesat în mod absolut şi neîngrădit de nicio lege
de tip sinecură (sau de tip intuitus personae, potrivit unui înţeles recent dat
în doctrina vremii) în anul 2040, toamna;
b)de
observat, tot ca interes ``doctrinar``, filmul Dragostea costa, cu George Clooney si Catherine Zeta Jones, unde ne aflam in ``raiul
medierilor conjugale`` si al conventiilor prenupțiale inatacabile.
2)DECIZIA nr.1.560 din 7
decembrie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 329 şi ale art.3307 din Codul de procedură civilă
-publicată în Monitorul Oficial nr.139 din 24.02.2011
``Cu acele prilejuri Curtea a
reţinut că interpretarea legilor este o
operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea
aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei
norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti
interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care
au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de
aplicare a legii.``
3) Ion TURCU, Cu
imensa ipocrizie, despre protectia demnitatii fiintei umane in noul Cod civil,
la sanatatea.bioetica.demnitatea umana, in nota 16, la http://www.juridice.ro/163742/cu-imensa-ipocrizie-despre-protectia-demnitatii-fiintei-umane-in-noul-cod-civil.html :
``Această ciudăţenie se află în paşnică convieţuire cu alte bizarerii
belgiene, între care prevederea legii sănătăţii conform căreia pacientul este
cel care trebuie să facă dovada că medicul nu l-a informat. Viaţa de toate
zilele cunoaşte şi exemple mai puţin importante, cum ar fi medierea fraţilor
belgieni de către trecătorul olandez. Se povesteşte că, la moartea celui din
urmă dintre părinţi, doi fraţi belgieni au moştenit fiecare, în proprietate
exclusivă, câte un cal şi câte o casă, dar pajiştea dintre case au moştenit-o
în devălmăşie ca păşune pentru cei doi cai. Imediat şi-au pus problema cum îi
vor putea recunoaşte pe cei doi cai pentru a nu-i confunda. Unul a avut ideea
să taie părul din coada calului său, cel cu coada mai scurtă putând fi astfel
recunoscut şi neconfundat cu celălalt cal. Coada a crescut la loc şi celălalt
frate a propus o metodă mult mai sigură de identificare: scurtarea coamei
calului său. Ideea a fost de scurtă aplicaţie, pentru că şi coama a crescut la
loc. În această situaţie, fraţii recurg la medierea (la modă şi la dânşii) unui
olandez, care tocmai se afla în trecere pe lângă casele lor. După ce a fumat
trei pipe, olandezul i-a chemat pe fraţi la gardul exterior şi le-a spus: uitaţi-vă
la pajişte şi la cei doi cai ai voştri. Problema voastră este să găsiţi metoda
prin care să nu îi mai confundaţi. Cred că am găsit metoda. Nu vi se pare vouă
că armăsarul negru este cu o jumătate de metru mai înalt decât iapa albă? Dacă
cineva mai are ezitări în recunoaşterea binefacerilor medierii, este cazul să
renunţe definitiv la ele.``
Curtea
Constituţională
1)cc
284 din 2012, citata la p. 62 si urm.-, p. 42 in pdf-, buletin cc 1 din 2012
-aceasta decizie te ajuta foarte mult
2)cc
956 din 2012, p. 106 si urm.-p. 40 pdf-, buletin cc 2/2012
3)DECIZIE nr. 1415 din 4 noiembrie
2009 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri
publice
...
În
dezacord cu opinia majoritară, apreciem că o parte din criticile de
neconstituţionalitate formulate de cei 62 de deputaţi şi 27 de senatori sunt
justificate şi, după opinia noastră, trebuiau admise.
I.În ceea ce priveşte criticile de
neconstituţionalitate extrinsecă, considerăm că Legea-cadru privind salarizarea
unitară a personalului plătit din fonduri publice a fost adoptată cu încălcarea
prevederilor art. 114 din Constituţie, motiv pentru care sesizarea de
neconstituţionalitate trebuia să fie admisă, iar legea declarată ca fiind
neconstituţională.
Reglementând
angajarea răspunderii Guvernului, prevederile art. 114 consacră, de fiecare
dată, singularul. Astfel, Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei
Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei
declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege. De la un guvern la
altul, s-a constatat extinderea sferei de reglementare prin procedura angajării
răspunderii, trecându-se de la un proiect de lege la o lege complexă, după care
la un pachet de legi, procedură validată ulterior prin jurisprudenţa
constituţională.
Apreciem
însă ca fiind neconstituţională practica angajării repetate a răspunderii
Guvernului, în aceeaşi sesiune parlamentară şi, cu atât mai mult, în aceeaşi
zi, având drept consecinţă diminuarea rolului Parlamentului, unica autoritate
legiuitoare. Chiar dacă textul constituţional nu prevede în mod expres,
considerăm că, în baza prevederilor art. 114 din Constituţie, Guvernul îşi poate angaja răspunderea
o singură dată pe parcursul unei sesiuni parlamentare. Astfel, din moment ce
deputaţii şi senatorii care au semnat o moţiune de cenzură respinsă nu mai pot
iniţia, în aceeaşi sesiune, o nouă moţiune de cenzură [art. 113 alin. (4) din Constituţie], în deplin acord cu exigenţele
izvorâte din principiul echilibrului puterilor în stat, precum şi controlul
reciproc al acestora, nici Guvernul nu poate uza de procedura angajării
răspunderii, ceea ce mai poartă şi denumirea de moţiune provocată, decât o
singură dată în aceeaşi sesiune. Interpretarea este în acord şi cu exemplul din
Franţa, unde după ce executivul a uzat de această procedură de 39 de ori, în
cea de-a IX-a legislatură, Consiliul Constituţional francez, în Decizia nr.
89-269 din 22 ianuarie 1990, arată că această procedură "privează de facto
Adunarea Naţională de una din funcţiile sale esenţiale", iar în urma
revizuirii constituţionale din 23 iulie 2008 legiuitorul constituant francez a
precizat in terminis că Guvernul poate să îşi asume răspunderea pe legea
bugetului de stat şi cea a bugetului de asigurări sociale şi că "Guvernul
poate să îşi asume într-o sesiune o singură dată răspunderea pe un alt proiect
de lege". Legea de revizuire a Constituţiei din Franţa a intrat în vigoare la
data de 1 martie 2009.
II.
Referitor la ansamblul legii, remarcăm că legea nu întruneşte cerinţele de
precizie, claritate, accesibilitate şi previzibilitate.
1.Atât jurisprudenţa Curţii
Constituţionale, cât şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului au subliniat
faptul că legile trebuie să întrunească anumite calităţi pentru ca, în procesul
de interpretare şi aplicare a reglementărilor conţinute, să nu se ajungă la
încălcarea flagrantă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale garantate prin Constituţie şi Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a stabilit că legea trebuie să corespundă unor cerinţe de
accesibilitate şi previzibilitate.
2.Cu
referire la criteriul de previzibilitate, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului, în Cauza Rotaru împotriva României, 2000, a statuat că "o normă
este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în
aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la
consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita", iar în cazul
Sunday Times contra Regatului Unit, 1979, a decis că "[... ] cetăţeanul
trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile
într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă,
consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie
să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă". În Cauza Wingrove
contra Marii Britanii, 1996, Curtea de la Strasbourg a decis că legea internă
trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor
interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă
într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot
rezulta dintr-un act determinat (a se vedea, în acest sens, şi Cauza
Grigoriades împotriva Greciei, 1997). Prin urmare, se reţine că nici Curtea
Europeană a Drepturilor Omului nu cere adoptarea unor norme juridice care să
determine o previzibilitate absolută.
Curtea
Constituţională a preluat în jurisprudenţa sa aceste considerente de principiu
enunţate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cu titlu
exemplificativ, menţionăm Decizia nr. 189/2005, Decizia nr. 552/2008 sau Decizia nr. 489/2009).
Raportat
la cele enunţate mai sus, se constată că domeniul reglementat prin legea
criticată priveşte în mod direct salarizarea unitară a personalului plătit din
fonduri publice, ceea ce plasează legea pe o poziţie de maximă importanţă; prin
urmare, numărul destinatarilor direcţi şi indirecţi ai acestei legi este foarte
mare, iar calitatea acestora este diversă (de la muncitor necalificat până la
Preşedintele republicii).
Aceste
două calităţi ale legii trebuie să determine autorităţile publice implicate în
procesul de legiferare să fie foarte atente în alegerea şi stabilirea
conţinutului concret al legii pentru ca în procesul de aplicare a ei să nu se
ajungă la situaţii în care puterea publică (statul-angajator) să aibă o marjă
largă, chiar arbitrară, de apreciere în interpretarea legii. Mai mult, se
reţine că stilul unui act normativ trebuie să fie clar şi precis, iar tehnica
de redactare să nu lase loc niciunui dubiu şi niciunui echivoc.
Prin
prisma celor mai sus enunţate, considerăm că textele legale criticate încalcă
cerinţa de previzibilitate şi accesibilitate.
2. Este de
remarcat că deşi titlul actului cuprinde denumirea generică de "Lege-cadru
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice", acest
caracter unitar este încălcat prin excepţiile prevăzute la art. 2 alin. (2),
aceste prevederi fiind în contradicţie cu principiul caracterului unitar
enunţat la art. 3 lit. a).
Având în
vedere că aceste excepţii se referă la persoanele care au aceeaşi situaţie
juridică, fiind salarizate din fonduri publice, ca şi cei cărora li se aplică
dispoziţiile legii, creează o discriminare între cele două categorii de
salariaţi, încălcând astfel prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.
3. Art. 3
lit. b) din lege consacră principiul supremaţiei legii, în sensul că drepturile
de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forţa legii.
Acest
principiu este încălcat prin prevederile art. 23 alin. (3), care conferă
Guvernului dreptul de a acorda sporuri cu depăşirea limitei de 30% din valoarea
salariului de bază pentru anumite categorii de personal şi pentru condiţii
temporare de muncă.
Astfel, se
instituie dreptul discreţionar al Guvernului de a acorda suplimentări de
sporuri pentru categorii de personal pe care numai Guvernul le va desemna şi
pentru condiţii temporare de muncă pe care numai Guvernul le va aprecia.
Această
prevedere lasă deschisă posibilitatea Guvernului de a modifica/completa
salarizarea unor categorii de personal.
O asemenea
reglementare împiedică persoanele vizate să prevadă, într-un grad rezonabil,
consecinţele aplicării legii.
4.
Potrivit art. 21, nevăzătorii cu handicap accentuat, pentru activitatea
desfăşurată în cadrul programului de lucru, beneficiază de un spor de 15% din
salariul de bază. Textul pare a fi o măsură de protecţie a acestor persoane, în
deplin acord cu prevederile art. 50 din Constituţie, dar lipsa de claritate şi precizie
a legii face ca această discriminare pozitivă să devină inaplicabilă prin
raportare la prevederile art. 23 alin. (2), care limitează suma sporurilor şi
indemnizaţiilor individuale la 30% din salariul de bază.
În aceste
condiţii, un salariat nevăzător cu handicap accentuat fie nu poate beneficia de
toate sporurile acordate la locul de muncă, dacă acestea însumează 30% din
salariul de bază, fie nu poate beneficia de sporul special de 15%, ceea ce
conduce iarăşi la discriminare.
5. În ceea
ce priveşte prevederile art. 41 alin. (2) lit. e) privind limitarea cumulului
de funcţii, considerăm că este o îngrădire a dreptului la muncă, încălcându-se
prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie.
În acest
sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 114/1994, statuând că "dreptul la muncă
al unei persoane nu poate forma obiectul vreunei îngrădiri sau limitări,
fiecare persoană fiind liberă să muncească în măsura posibilităţilor sale
fizice şi intelectuale pe care doar singură le poate aprecia".
Mai mult,
chiar prevederile art. 26 din lege permit în cazuri excepţionale cumulul de
funcţii în anumite unităţi publice şi de către persoane din aceeaşi unitate.
Aceste
prevederi creează discriminare între aceleaşi categorii de persoane, cei
salarizaţi din fonduri publice, şi în acelaşi timp afectează claritatea şi
previzibilitatea legii, nefiind precizate care sunt cazurile excepţionale şi
cine poate stabili aceste cazuri.
Considerăm
că prin prisma acestor critici Legea privind salarizarea unitară a persoanelor
plătite din fonduri publice este neconstituţională.
|
prof.
univ. dr. Aspazia Cojocaru
|
Judecător,
prof.
univ. dr. Tudorel Toader
|
Judecător,
Puskas
Valentin Zoltan
|
Nota:
-de conspectat p. 284-285 din I. Deleanu, Drepturile fundamentale ale părţilor în
procesul civil.Norme
naţionale, norme convenţionale şi norme comunitare,
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008;
http://www.ujmag.ro/drept/drept-procesual-civil/drepturile-fundamentale-ale-partilor-in-procesul-civil
Descriere
Aceasta lucrare, in cadrul PREMIILOR
STIINTIFICE ale Uniunii Juristilor din Romania, Societatii
"Titu Maiorescu" si ale revistelor "Dreptul" si
"Palatul de Justitie" pe anul 2008, a obtinul
PREMIUL "VICTOR DAN ZLÃTESCU"
Dreptul conventional si cel comunitar nu sunt
sisteme juridice "straine", "exportate" in sistemele
juridice nationale, ca simple elemente decorative. Ele sunt sisteme juridice
"reale" si "tutelare", "asumate" voluntar,
implicand, inclusiv in spatiul judiciar, un nou mod de a gandi si de a profesa
procedura civila.
Poate ca lucrarea oferita, alaturi de altele si ale
altora, cu siguranta mai semnificative si mai trebuitoare, va fi totusi un
"indreptar", in noua ambianta a democratiei procedurale.
-dreptul de acces la
justitie/tribunal/conditii de exercitare a actiunii civile=piedici/obstacole
1) p. 138-176;
274-296-in special p. 290 lit. c), I. Deleanu, Fictiunile juridice, Editura All Beck, Bucuresti,
2005;
2) p. 25-29,
76-77;80;384 si 385 si urm., I. Deleanu, Tratat de pr. civila, ed. a III-a,
vol. I si p. 386 si urm., p. 520 vol II, Editura Servo-Sat, Arad,
2003-vezi editiile ulterioare si alti autori in ale procedurii civile ;
3) p. 18, 22, în
special p. 25 si 30, 40, 124, 128, 129, 130 şi urm; 157 şi urm.-în special 157
şi 158; apoi pana la 196; p. 283-286; p. 295 si urm.; p. 320 neaparat; p. 364
şi urm., Ion Deleanu, Drepturile
fundamentale ale părţilor în procesul civil.Norme naţionale, norme
convenţionale şi norme comunitare,
Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2008;
p. 221 şi urm.
`` Dreptul de acces
la justiţie, dar mai ales efectivitatea
acestui drept-ca drept concret, în principiu disponibil oricărei persoane, supus
numai unor minime şi rezonabile ``condiţii``, dar niciodată unor
``interdicţii``-pare să fi devenit, în instrumentarul juridic, convenţional,
comunitar si naţional, garanţia supremă, virtuală sau reală, a realizării
celorlalte drepturi şi libertăţi fundamentale, iar în imaginaţia populară
această garanţie, indiferent de vicisitudinile inerente sau conjuncturale, a
fost şi este cultivată cu credinţa nestrămutată în dreptate.
Costurile unui proces au fost şi sunt încă
inhibante, ele constituind adeseori primul şi cel mai serios obstacol în încercarea de a accede la justiţie, un
factor deloc neglijabil de disuasiune şi de inegalitate.Ameliorarea, sub acest
aspect, a complicatului proces de a accede la justiţie, era deci şi este
condiţia fundamentală a redimensionării şi aprofundării democraţiei justiţiei,
ca expresie, în cele din urmă, şi a caracterului social al statului, precum şi
a egalitătii de şanse şi de statut civic în faţa legii şi a autorităţilor care
rostesc legea.
Ajutorul judiciar constituie una dintre premisele efectivităţii accesului liber, egal şi echitabil la justiţie;``liber``, adică fără obstacole financiare;
``egal``, adică fără discriminări în raport de starea materială ;``echitabil``,
adică de pe platforma ``egalităţii de arme şi de mijloace procedurale``.
Dreptul la ``asistenţa judiciară gratuită``, la un
``ajutor judiciar`` sau la un ``ajutor jurisdicţional``-terminologia este
diferită dar ea este unitară în substanţă-, este un drept fundamental. Desi, in materie civila, el nu este consacrat in terminis de art. 6 din Conventia
Europeana, dreptul evocat rezulta insa in filigran din cuprinsul dispozitiilor
acestui articol si al altor prevederi din Conventie, fiind de altfel consacrat
ca atare prin jurisprudenta constructiva si pragmatica a instantei europene,
care a considerat, laborios, logic si prin metoda ``efectului util``, ca
statelor le revine o ``obligatie pozitiva`` in acest sens, atunci cand
asistenta sau ajutorul este indispensabil realizarii accesului efectiv la justitie.
Prin filiera art. 20 din Constitutia Romaniei,
hotararile instantei europene si cu
privire la ajutorul judiciar au semnificatia unor norme cu valoare interpretativa constitutionala, impunandu-se ca atare si
statului roman.In sprijinul calificarii dreptului la ajutor judiciar ca drept
fundamental pot fi evocate si argumentele ce rezulta in subtext din art. 1
alin. (3) din Constitutie, care consacra atributul social al statului, din dispozitiile art. 16 din Constitutie, cu
privire la egalitatea in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari, ale art. 21 alin (3), cu privire la dreptul
partii la un proces echitabil, ale
art. 24, privind dreptul la aparare si dreptul de a fi asistat de un avocat, ales sau numit din oficiu,
precum si ale art. 124 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia justitia este
egala pentru toti.
Inspirandu-se direct si din jurisprudenta Curtii
Europene, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene consacra explicit dreptul
la un ``ajutor jurisdicţional``, acordat celui care nu dispune de resurse
suficiente, in masura in care acest ajutor este necesar pentru asigurarea
efectivitatii accesului la justitie-art. 47 din Carta.Asa fiind, nu numai pe
filiera dispozitiilor art. 20 din Constitutie, dar si pe temeiul prevederilor
art. 148 alin. (2) si (3) din legea fundamentala, dreptul la un ``ajutor
jurisdictional`` se exprima iarasi ca drept
fundamental.``
4)proceduri
prealabile-clarifica daca bizareria legislativa privind obligativitatea participarii la
sedinta de informare sub sanctiunea primirii unei gogoase infuriate ori a
degustarii unui vin Toyota Avincis-completarea noastra din 12 Septembrie 2013-,
poate fi inscrisa in cadrul procedurilor prealabile asa cum sunt reglementate acestea
in NCPC ori este o obligatie procesuala/conditie de sesizarea a instantei?oricum,
sanctiunea nu este proportionala cu scopul urmarit si legea in ansamblu este lipsita de claritate; in plus,
sanctiunea nu este necesara intr-o societate democratica-ordinea ``nemultumirilor``
nu este exacta, preemptabila si nici necesara;
-te ajuta si: Oliviu Puie, teza de doctorat, chiar
daca tematica este pe administrativ;
4) p.195 si
urm., Vincent Berger, Jurisprudenta CEDO...;
5)p. 32, 36, 37,
Mihai Adrian Hotca, DISCUŢII
PRIVIND CAUZELE PRACTICII JUDICIARE NEUNITARE ÎN ROMÂNIA, in Lex Et Scientia International Journal, nr. XVII, vol. 1/2010, seria juridica, Editura
Prouniversitaria, Bucuresti 2010;
6) p. 87 si
urm.,
Lucian DRÎMBĂ, Medierea,
mijloc eficace al păstrării relaţiiilor sociale. Aspecte comparative ale dispoziţiilor normative
române cu dispoziţiile Uniunii Europene, in Jurnalul de studii
juridice, anul III, nr. 1-2/2008, Universitatea Petre Andrei, Facultatea de Drept;
7) p.
221 si urm., Dan LUPAŞCU, Mihai Adrian HOTCA, ROLUL JURISPRUDENŢEI ÎN CADRUL SISTEMULUI JUDICIAR ROMÂN, in Lex et
Scientia, nr. XVI, vol. 2/2009;
8)Suda c. Cehia, chiar daca „povesteste” de
arbitraj; par. 48 te ajuta mult; Lithgow s.a. c Anglia-p. 207 si urm., in
special par. 192 si urm., in case law moldova I; De Virgiliis c Italia;
Ashingdane c Anglia; Fayed c Anglia; Irlanda
c Anglia; James s.a. c Anglia;
9)nota 76, proces echitabil.curs de anonim, p. 69
10)nota 132 si urm, idem;
11)Bogdan Zdrenghea, lucrarea de licenta;
12)Vasile Patulea, Proces echitabil..., p. 65 si
urm.; p. 70;
13)Corneliu Birsan, Conventia...-si orice;
14)J. F. Renucci, Tratat...;
15) Tudor Draganu, Liberul acces la justitie,
Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003;
16) Patricia Ionea, in acces la justitie...LIBERUL ACCES LA JUSTIŢIE –
ASPECTE DEOSEBITE DESPRINSE DIN
JURISPRUDENŢA CURŢII CONSTITUŢIONALE ŞI
A CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI
17)Radu Chirita, Paradigmele..., p. 43 si urm. si nota
183, in acces...;
18)Bianca Selejan Gutan, Sistemul jurisdicţional european de protecţie a
drepturilor omului. Curs universitar, Editura Universităţii
„Lucian Blaga”, Sibiu, 2003, -vezi si infra;
19) M.
Selegean, Dreptul de acces la o instanta reglementat de
art. 6 paragraf 1 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a
Libertatilor Fundamentale, in Themis nr. 1/2005, Revista
Institutului National al Magistraturii, p. 19 si urm.;
20) Corneliu-Liviu POPESCU, Protecţia
internaţională a drepturilor omului. Surse, instituţii, proceduri. Bucureşti,
Editura All Beck, 2001;
21) Bianca SELEJAN-GUŢAN, Protecţia
europeană a drepturilor omului, Editura All Beck, Bucureşti, 2004;
22)Corneliu-Liviu POPESCU, Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. 1999-2002, Editura
All-Beck, Bucureşti, 2003;
23)Radu Chirita, teza de doctorat neaparat- forma tiparita;
24) Sanda Elena Lungu, Mihaela Mărgineanu
- Deficienţe şi dificultăţi în noile reglementări
privind medierea, in Forumul judecatorilor, nr. 4/2012
25) Roxana
Maria Călin – Discuții cu privire la aplicarea legii medierii de
instanțele judecătorești. Critica unor dispoziții legale, Forumul judecatorilor, 4/2012;
26) Alain Lempereur, ...in Studia ..., traducere de
Dan Stoica;
27)Loreley Mirea-orice;
28)Ion Sabau Pop, exceptia de ne.studiu de ...;
29)Benke Karoly, Ordonantele de , ... in ordonanta
de urgenta.conditii;
30)Cosmin Flavius Costas, Modificarea..., in
ordonanta de urgenta.previzibilitatea legii...;
31)cc 5 si 6 din 1992 de adm-te ajuta la regimul
general al bunurilor-verifica daca este actuala interpretarea;
32)F. Sudre, Drept european...;
33)Ion Turcu, p. 298-300 si 355 vol. I si p. 207
vol. II, Tratat...bancar, 2004;
34)Viorel Mihai Ciobanu, Savelly Zilberstein, exe
sil., Editura Lumina-Lex, 2001, p. 364 par. 4 ``Desigur, o poprire asiguratorie
nu aduce o solutie definitiva pentru pretentiile creditorului urmaritor, dar ea
poate constitui un mijloc suficient pentru a favoriza, in acel stadiu procedural,
o intelegere intre parti, pentru a permite creditorului sa obtina o plata
voluntara, eventual in rate.``; p. 365 par. 1-5 si, in special, nota 83 de la
p. 389:``Mentionam ca infiintarea popririi, atat a celei asiguratorii cat si a
celei executorii nu trebuie sa fie precedata de instiintarea debitorului
sau a tertului poprit, masura de blocare fiind urgenta si legata de elementul
surpriza, pentru a se evita plati catre debitor sau din dispozitia lui catre
alte persoane``.
35)Andrea A. Chis, Medierea ..., şi orice;
36)I. Deleanu, somatia de plata, in legalis.ro
``3°. Procedura somaţiei
de plată este facultativă. Cu alte cuvinte, creditorul care deţine o creanţă
certă, lichidă şi exigibilă are de ales
între procedura somaţiei de plată – mai
avantajoasă şi mai expeditivă – şi acţiunea potrivit normelor dreptului
comun. Sintagma „la cererea creditorului”, din cuprinsul art. l alin. (1) al
ordonanţei, semnifică aşadar nu numai indicarea subiectului singular care are
legitimare procesuală activă, dar şi
natura facultativă a procedurii în discuţie. Procedura somaţiei de plată nu
este o procedură prealabilă obligatorie, aşa încât nu sunt aplicabile
dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
Interpretarea dată prevederilor art. 7 teza a doua
din ordonanţă – într-o opinie semnificativă şi neîndoielnic avizată – anume că
orice creditor „ar fi obligat să utilizeze, în primul rând, procedura somaţiei
de plată” 15 , ni se pare
excesivă 16 .``
7
Abrogarea
art. 11 din ordonanţă, prin Legea nr. 245/2002, nu trebuie să descumpănească.
Acest articol spunea pur şi simplu că „prevederile prezentei ordonanţe se
completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă”. În locul textului
abrogat s-a introdus un altul, prin care, în esenţă, se spune acelaşi lucru: „Prevederile
art. 338 din Codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător” – art.
111 alin. (2) din ordonanţă [Dar, dacă tot s-a „abrogat” art. 11, ne
este mai greu de înţeles cum s-a adăugat art. 111. Este însă o
chestiune „picantă” de tehnică legislativă, ce va atrage poate o a doua
„rectificare” la această ordonanţă. De altfel şi din păcate, nu este singura:
prin modificarea art. 4 alin. (2) din ordonanţă prin Legea nr. 295/2002,
rezulta că, „în toate cazurile” soluţionarea cererii se face „cu citarea
părţilor”; a rămas însă atunci neabrogat alin. (1) al art. 4 din ordonanţă care
spunea că judecătorul poate proceda „fără citarea părţilor”. A se vedea, de
asemenea, pentru această observaţie: D.-P. Popa, C.-N. Popa,
Modificări aduse în procedura somaţiei de plată prin Legea nr. 295/2002,
Dreptul nr. 9/2002, p. 14-15). O.U.G. nr. 142/2002 a abrogat, în sfârşit, alin.
(1) al art. 4.
...
160.
Cererea de chemare în judecată făcută de creditor urmează, cum
precizează art. 7 din ordonanţă, regulile „dreptului comun”. Unele posibile
incidente nu pot fi însă ignorate.
Cererea
creditorului, aparţinând spre rezolvare instanţei de
contencios comercial, este condiţionată în exercitarea ei de îndeplinirea procedurii
prealabile de conciliere, prevăzută ca fine de neprimire de art. 7201
C. proc. civ.? S-a spus că ordonanţa în materie „echivalează procedura somaţiei
de plată şi cea a cererii în anulare cu procedura concilierii directe
prealabile” 37 . Textul art.
7 din ordonanţă ar putea fi interpretat astfel, din moment ce, în caz de
respingere a cererii creditorului, precum şi în caz de admitere în parte, el
îndreptăţeşte creditorul să introducă o cerere de chemare în judecată; textul
ar putea fi însă interpretat şi altfel, întrucât cererea se introduce „potrivit
dreptului comun”, iar „dreptul comun” în materia litigiilor comerciale
constituie art. 7201 şi urm. C. proc. civ.
Rămânem totuşi la concluzia inaplicabilităţii prevederilor art. 7201 C.
proc. civ.: procedura somaţiei de plată a fost concepută, în primul rând,
pentru a se ajunge la acoperirea de „bunăvoie” a creanţei prin plata acesteia şi
numai în subsidiar pentru obţinerea unui titlu executoriu; dacă există dorinţa
rezolvării amiabile a chestiunii litigioase dintre părţi, oricând, în cursul
procedurii somaţiei de plată, ele pot ajunge la o „înţelegere”, judecătorul
dispunând închiderea dosarului; în toate cazurile, judecătorul procedează la
citarea părţilor şi „pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de
debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată”. Or,
dacă toate aceste disponibilităţi legale (art. 1, art. 4, art. 5 din ordonanţă)
au fost irosite, inutilitatea procedurii prealabile de conciliere este de
ordinul evidenţei. Se poate admite că procedura somaţiei de plată este ea
însăşi un sistem instituţionalizat pentru prevenirea litigiului dintre părţi.
Având ca sprijin dispoziţiile art. 8 alin. (4) din
ordonanţă, în fosta lor formulare 38 ,
s-a opinat – considerăm că întemeiat – în sensul că, întrucât legiuitorul „a
permis continuarea judecăţii”, „efectul întreruptiv de prescripţie” rezultat
din introducerea cererii în somaţie de plată „continuă” de asemenea 39 . În forma lor actuală, dispoziţiile
art. 8 alin. (4) fac trimitere la prevederile art. 7 din ordonanţă, în sensul
cărora „creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată”, atunci când
cererea în somaţie i-a fost respinsă sau când aceasta a fost admisă numai în
parte. Cu alte cuvinte, dacă anterior – precum în cadrul procedurii ordonanţei
preşedinţiale – cererea în somaţie putea fi „convertită” într-o cerere de
chemare în judecată, o procedură specială transformându-se într-una comună,
acum cele două proceduri au fost clar demarcate; admiţându-se cererea în
anulare şi anulându-se ordonanţa, creditorul poate, cândva, în cursul
termenului de prescripţie, să introducă o cerere de chemare în judecată. Pe
scurt, cererea în somaţie de plată fiindu-i irevocabil respinsă, devin
aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. ultim din Decretul nr. 167/1958:
„prescripţia nu este întreruptă... dacă cererea de chemare în judecată sau
executare a fost respinsă”.
S-ar putea pune – şi în acest context – problema
incompatibilităţii judecătorului care s-a pronunţat asupra cererii în somaţie
de plată. Mutatis mutandis, pentru motivele deja arătate în contextul
cererii în anulare, înclinăm şi de această dată spre soluţia incompatibilităţii
40 , abandonând interpretarea strict
formală şi eventual prejudiciabilă pentru creditor a dispoziţiilor art. 24
alin. (1) C. proc. civ.
5
Astfel
prevede expres art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001. S-a spus însă că erau
aplicabile prevederile art. 17 din Legea nr. 92/1992 (L. Şoitu, M. Ganea,
Acţiunea în anulare, cale de atac specială reglementată prin O.G. nr. 5/2001,
în „Revista română de drept maritim”, 2002, nr. 1, p. 18). Precizarea nu numai că
era inutilă, dar ea era şi inoportună. Soluţionarea cererii creditorului de
către un singur judecător este prevăzută printr-o normă specială, aşa
încât dacă norma generală ar fi modificată, aceasta nu ar însemna
„implicit” şi modificarea normei speciale. Dar norma generală nu a
fost modificată. Dimpotrivă, art. 57 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară precizează că, în primă instanţă, somaţia de
plată se judecă de un singur judecător.
37)Liviu Marius Harosa, somatia de plata...:`` Cu toate acestea, soluţiile
adoptate pentru acelaşi tip de problemă juridică sunt de multe ori radical
diferite, fapt care face ca dezideratul realizării unei jurisprudenţe coerente
să fie încă greu de atins.
A.
O primă discuţie care se cere
tratată succint este cea legată de invocarea de către debitor pe calea unei
acţiuni în anulare a excepţiei neîndeplinirii procedurii directe aşa cum este
reglementată de prevederile art. 720 1 C.Pr.Civ. Alineatul 1 al acestui
text de lege dispune "...În procesele şi în cererile în materie
comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în
judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere
directă cu cealaltă parte".
Conform
doctrinei unanime[5], procedura concilierii directe are
un caracter obligatoriu în litigiile comerciale şi este prealabilă, neefectuarea
ei ducând la respingerea ca inadmisibilă a cererii reclamantului[6]. Dacă ne-am raporta la prevederile
art. 7201 alin.1 C.Pr.Civ coroborat cu prevederile art. 109 alin. 2 C.Pr.Civ.
şi cu dispoziţiile art. 1 alin.1 din O.G. 5/2001 modificată "...obligaţii
de plată a unor sume de bani..." s-ar putea trage concluzia ca
anterior introducerii unei somaţii de plată ar trebui parcursă procedura
concilierii directe prevăzută de către Codul de Procedură Civilă, aceasta fiind
motivarea adusă de către debitor în Dos.Com. nr.12.686/2002, soluţie
împărtăşită de unele instanţe[7].
Considerăm
că soluţia de respingere a cererii în anulare a debitorului[8] pe acest capăt de cerere este
temeinică, cu următoarele considerente:
În primul
rând, procedura somaţiei de plată este una derogatorie de la dreptul comun în
materia executării silite, cu un caracter neobligatoriu[9], care a pus accentul pe rapiditatea
obţinerii unui titlu executoriu şi are ca scop principal realizarea de bună
voie a creanţei. Deoarece o procedură cronofagă prealabilă de conciliere ar aneantiza demersurile creditorului,
calea reglementată de art. 7201 C.Pr.Civ. nu îşi are locul ca şi un fine de
neprimire al somaţiei de plată. Mai mult, O.G. 5/2001 este o normă specială
faţă de prevederile Codului de Procedură Civilă, astfel încât se aplică
principiul "specialia generalibus derogant."[10]
În al
doilea rând, după cum s-a arătat în doctrină, concilierea părţilor este
realizată de către judecător şi în cazul
citării[11] părţilor pentru explicaţii şi lămuriri,
precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori
pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată[12].
Prin
urmare, nu se mai justifică nici un alt
demers al reclamantului de a încerca soluţionarea litigiului printr-o
iluzorie procedură a concilierii dacă aceasta este prevăzută în actul normativ
discutat în lucrarea de faţă.[13]
............
38)G. E.
Roghina, acces la justitie.tribunal-te ajuta la obstacole de fapt si de drept;
39)Ana Maria Puiu, Conciliere...-te ajuta referirile la refuzul inregistrarii cererii;
40)previzibilitatea
legii-cc 189 din 2006; cc 1609 din 2010; cea cu cainii vagabonzi; cu revocarea
din CSM; opinia separata la cc
nr. 1415
din 4 noiembrie 2009 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din
fonduri publice; etc.;
41) sa urmaresti procedura de adoptare si
jurisprudenta Curtii Consti, inclusiv incepand
cu decizia 15/2000- la constitutia.ordonanta de urgenta .adoptare- pana
in prezent;
42) Al. Suciu, „Unele considerații privind sancțiunea inadmisibilității cererii de
chemare în judecată în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de
a participa la ședința de informare privind medierea”, în RRDP nr.
2/2013;
43)Ştefan Naubauer, Unele clarificări privind obligația părților din procesul
civil de a participa la ședința de informare asupra avantajelor medierii și
regimul sancționator aplicabil în caz de neconformare, în Revista
Română de Jurisprudență nr. 5/2013;
44) Mihaela Enache, Informarea privind medierea poate
fi realizata direct de catre instanta de judecata. Aspecte practice ale
procedurii de informare, la
http://www.juridice.ro/222510/informarea-privind-medierea-poate-fi-realizata-direct-de-catre-instanta-de-judecata-aspecte-practice-ale-procedurii-de-informare.html;
45)Florin Radu, Despre mediere și informarea asupra
acesteia. Aspecte critice, la http://www.juridice.ro/279898/despre-mediere-si-informarea-asupra-acesteia-aspecte-critice.html;
46) Cosmin Radu Mitroi, Despre mediere. Câteva
considerații critice, la http://www.juridice.ro/279941/despre-mediere-cateva-consideratii-critice.html;
47) Sorin Popescu, Cătălin Ciora, Accesul la norma
juridică, condiţie a dezvoltării unei societăţi bazate pe cunoaştere, în
Revista Drepturile Omului, nr. 2-2009, p. 21 şi urm.:
`` De
asemenea, studiul din Franța, atunci când referă la calitatea legii, precizează că:
...
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat in jurisprudența sa că norma legală trebuie să fie suficient de accesibilă și de previzibilă, astfel incat să permită cetățeanului să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile intr-un caz dat și să fie capabil să prevadă intr-o măsură rezonabilă consecințele care pot apărea. Astfel, in Cauza Hertel contra Elveției – 1998, Curtea Europeană a reținut că previzibilitatea legii nu trebuie neapărat să fie insoțită de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacă este de dorit, este dublată uneori de o rigiditate excesivă, or, dreptul trebuie să știe să se adapteze schimbărilor de situație. Există multe legi care se servesc, prin forța lucrurilor, de formule mai mult sau mai puțin vag, a căror interpretare depinde de practică, așa cum se intamplă și in cazul judecătorului roman.
...
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat in jurisprudența sa că norma legală trebuie să fie suficient de accesibilă și de previzibilă, astfel incat să permită cetățeanului să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile intr-un caz dat și să fie capabil să prevadă intr-o măsură rezonabilă consecințele care pot apărea. Astfel, in Cauza Hertel contra Elveției – 1998, Curtea Europeană a reținut că previzibilitatea legii nu trebuie neapărat să fie insoțită de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacă este de dorit, este dublată uneori de o rigiditate excesivă, or, dreptul trebuie să știe să se adapteze schimbărilor de situație. Există multe legi care se servesc, prin forța lucrurilor, de formule mai mult sau mai puțin vag, a căror interpretare depinde de practică, așa cum se intamplă și in cazul judecătorului roman.
Și in Cauza
Wingrove contra Marii Britanii – 1996, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis
că legea internă pertinentă care inglobează atat dreptul scris, cat și pe cel
nescris trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor
interesate, care pot apela la nevoie la sfatul unui specialist, să prevadă
intr-o măsură rezonabilă, in circumstanțele speței, consecințele care pot
rezulta dintr-un act determinat.Așa fiind, o lege care atribuie o putere de
apreciere (cum este, in speță, cazul judecătorului roman) nu contravine, in
principiu, acestei exigențe.
Astfel,
putem considera că pe langă cerința publicării actului normativ, accesul la
acesta presupune și obligația redactării sale clare și precise, asigurandu-i-se
un caracter previzibil.
7. Ca mijloc
de acces la legislație, pe langă publicarea actelor normative in Monitorul
Oficial al Romaniei, o informare asupra acestora și conținutului lor se poate
face și prin alte mijloace publice sau private de informare (mass-media,
Internetul), insă in mare măsură acestea sunt greu accesibile cetățeanului de
rand, datorită mai multor factori.
Printre
posibilitățile pe care...``
48) Sanda Elena Lungu, juge, Cour d’appel de
Craiova, Dragos Calin, juge, Cour d’appel de Bucarest, Certains
aspects sur la médiation en Roumanie. Prime pour aller en médiation, Revista Forumul
judecatorilor, nr. 2/2012;
49) Brînduşa Gorea, Procedura medierii
conflictelor judiciare şi extrajudiciare, Dreptul nr. 6/2009;
50)Ion Deleanu, Medierea în procesul
civil, Dreptul nr. 10/2006;
51)Crenguţa Leaua, Metodele alternative
de soluţionare a disputelor (ADR), cu privire specială asupra medierii,
Dreptul nr. 3/2006;
52)Gheorghe Dinu, Procedura concilierii
prealabilă. Prematuritatea acţiunii civile duce sau nu la întreruperea
termenului de prescripţie extinctivă?, Revista de Drept Comercial, nr. 11/2009;
Notă:
pentru mediere în materie penală vezi vol. I, p. 713 şi urm., Gheorghiţă Mateuţ
(2007) şi fişa separată
Bibliografie aproximativ selectivă:
1)fictiunijuridice, Tehnici de mediere pentru amatori sau Medierea pe înţelesul tuturor, cu o prefaţă pentru cititorul de esenţă progresistă semnată de Cănuţă, om sucit, prezident şi membru în 100 de comitete, zece comiţii şi fost membru în peste 1000 de consilii de sifonare meritocratică, monografie din care vom afla şi câteva răspunsuri la întrebarea cheie: ``Cum să ajungi mediator în câţiva paşi simpli şi rapizi``?, Editura Albă ca Zăpada, Marte, 2041
-era să scriu că mutatis ..., secretele ce urmează a fi devoalate, se aplică cu succes şi pentru ``vocaţia necesară``în cadrul altor biznisuri juridice...bine că ne-am exercitat dreptul la tăcere.
Bibliografie aproximativ selectivă:
1)fictiunijuridice, Tehnici de mediere pentru amatori sau Medierea pe înţelesul tuturor, cu o prefaţă pentru cititorul de esenţă progresistă semnată de Cănuţă, om sucit, prezident şi membru în 100 de comitete, zece comiţii şi fost membru în peste 1000 de consilii de sifonare meritocratică, monografie din care vom afla şi câteva răspunsuri la întrebarea cheie: ``Cum să ajungi mediator în câţiva paşi simpli şi rapizi``?, Editura Albă ca Zăpada, Marte, 2041
Prefaţă
a)O scrisoare pierdută, de Ion Luca Caragiale
ZAHARIA TRAHANACHE, prezidentul
Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului școlar, Comițiului
agricol și al altor comitete și comiții
TACHE FARFURIDI, avocat, membru al
acestor comitete și comiții
b)taxe de examen şi de ``autorizare``-aspecte evolutive de
natură vocaţională sau cum să manipulezi piaţa de capital fără să fi prins, cu
singurul şi unicul mobil de a putea fi ``selectat`` în cadrul unor aparente
monopoluri de tip meritocrat
-pentru ipoteza plăţii taxei, se poate lua legătura cu
actorii din filmul Capcană pentru un hoţ şi, în urma finalizării operaţiunii,
credem că diferenţa de până la un milion de euro se cuvine a fi direcţionată către Bibliotecile
de la sate pentru achiziţie de carte juridică, autorii cărţilor despre implementarea Codurilor uitând că şi la sate trăiesc cititori de literatură juridică.
Capitolul I
Scurtă prezentare preistorică a medierii din
perspectivă meritocrat-marxist-corporatistă, cu referiri ample la acte
normative cu un pur caracter intuitus personae sau de tip sinecură
Acte normative şi acte legislative
