RECURS
CIVIL. ACHITARE RENTA VIAGERA
Prin
cererea înregistrata initial pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti,
reclamantul ?? a chemat in judecata pe pârâta Oficiul National de Renta Viagera
solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 801,66 lei, reprezentând rest
de plata neachitat din renta cuvenita pe anul agricol 2005-2006 si la
calcularea rentei viagere pentru viitor pentru suprafata de 6,43 ha, iar nu
pentru 4,93 ha. A solicitat totodata obligarea pârâtei la plata cheltuielilor
de judecata.
În
motivarea cererii reclamantul a aratat ca în baza titlurilor de proprietate
nr.129633 si nr.129634/07.02.2003 emise în temeiul Legilor nr.18/1990 si
nr.1/2000, precum si în baza actului de partaj voluntar, schimb si comasare
autentificat sub nr.652/20.03.2003, încheiat cu ceilalti mostenitori, a obtinut
în proprietate suprafata de 6,43 ha teren agricol, situat pe raza
com.Dor-Marunt, jud.Calarasi.
A
mentionat totodata ca, întrucât terenurile aflate în indiviziune nu puteau face
obiectul unui contract de arenda în vederea acordarii rentei viagere, a
încheiat cu fratele si sora sa actul de partaj voluntar, schimb si comasare
anterior mentionat, care în privinta sa a implicat si un schimb neoneros de
terenuri în urma caruia suprafata de 1,5 ha ce-i apartinea s-a comasat într-un
singur lot cu cealalta suprafata de de 4,93 ha, rezultând suprafata de 6,43 ha
ce a facut obiectul contractului de arenda nr.823/07.02.2006. Suprafata
inclusa în acest contract de arenda, arata reclamantul, a fost aprobata de Oficiul
National de Renta Viagera astfel cum i s-a comunicat prin adresa
nr.202.175/24.08.2006, însa ulterior s-a refuzat plata integrala.
În
justificarea acestui refuz s-a mentionat ca întrucât suprafata de 1,5 ha a
facut obiectul schimbului între mostenitori, acesta echivaleaza cu înstrainarea
terenului printr-un act consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, translativ
de proprietate. Or, arata reclamantul, departajarea facuta între mostenitori nu
a avut un caracter oneros si actul încheiat nu poate fi asimilat unui contract
de vânzare-cumparare, ci constituie un act necesar pentru înlaturarea starii de
indiviziune.
Reclamantul
mai arata ca este îndreptatit la plata rentei viagere pentru întreaga suprafata
de 6.43 ha, iar nu numai pentru suprafata de 4,93 ha si in temeiul contractului
de arenda încheiat cu SC S SRL pâna la 23.10.2006 când a vândut terenul conform
contractului de vânzare-cumparare aut. sub nr.2145/23.10.2006, având în vedere
prevederile Ordinului nr.1272/2005 potrivit caruia beneficiaza de renta si cei
care au încheiat contracte de arendare dupa aparitia legii 247/2005, daca ceste
contracte erau î vigoare la sfârsitul anului calendaristic pentru care se
plateste renta.
În
drept reclamantul si-a întemeiat cererea pe dispozitiile prevazute de art. 1
din Titlul XI din Legea 247/2005 si OUG nr.114/2006.
Cererea
a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 71 lei si
timbru judiciar de 2 lei.
Prin
întâmpinarea formulata la 13.06.2007 pârâta a invocat exceptia necompetentei
materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti si exceptia lipsei capacitatii
procesuale pasive, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii ca
neîntemeiata.
În
ceea ce priveste exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1
Bucuresti, pârâta a aratat ca decizia Agentiei Domeniilor Statului prin care
reclamantul a fost înstiintat ca nu beneficiaza de renta viagera, aferenta
perioadei mentionate, în conditiile stipulate de Lg.nr.247/2005, este un act
administrativ, supus Lg.nr.554/2004, iar competenta materiala de
solutionare a litigiului revine Curtii de Apel Bucuresti, Sectia de Contencios
Administrativ si Fiscal, conform art.10 din Lg.nr.554/2004.
Cu
privire la exceptia lipsei capacitatii procesuale pasive, pârâta precizeaza ca
este doar o structura functionala-directie, în cadrul Agentiei Domeniilor
Statului, fara personalitate juridica, neputând sta în nume propriu în
instanta.
Pe
fondul cauzei, pârâta a aratat ca reclamantul a formulat cererea
înregistrata sub nr.200106/08.02.2006 prin care a solicitat acordarea rentei
viagere agricole, aferente suprafetei arendate de 6,43 ha, cerere ce a fost
aprobata si în temeiul careia s-a platit reclamantului suma de 382,91 lei cu
titlu de renta aferenta anului 2005 (pentru perioada 01.09.2005-31.12.2005).
Ulterior,
se arata, reclamantul a solicitat recalcularea rentei ca urmare a înstrainarii
terenului prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub
nr.2145/23.10.2006, prilej cu care, reanalizându-se dosarul, s-a constatat ca
acesta nu era îndreptatit sa primeasca renta pentru anul 2005 si i s-a
solicitat restituirea sumei, ceea ce reclamantul a si facut. Constatarea
mentionata s-a întemeiat pe faptul ca respectivul contract de arendare fusese
perfectat la data de 06.02.2006.
În
ceea ce priveste renta agricola aferenta anului 2006 pârâta arata ca aceasta a
fost calculata prin raportare la suprafata de 4,93 ha întrucât din totalul de
6,43 ha suprafata de 1,5 ha a fost dobândita de catre reclamant printr-un
contract de schimb, iar potrivit art.10, Cap.II din Lg nr.247/2005 –Titlul XI,
pentru a deveni rentier pot fi înstrainate sau arendate numai terenurile care
dupa anul 1990 nu au facut obiectul altei înstrainari prin acte între vii.
De
asemenea, se mentioneaza, renta a fost calculata începând cu data de
23.10.2006, data înstrainarii terenului ce anterior fusese arendat, nu si
pentru intervalul 06.02.2006-22.10.2006 - perioada în care contractul de
arendare a produs efecte, întrucât contractul de arendare a încetat înainte de
sfârsitul anului calendaristic, astfel ca nu erau îndeplinite conditiile art.4
din Ordinul nr.1272/2005.
În
drept au fost invocate dispozitiile Lg.247/2005, Ordinul nr.1272/2005 si
art.115-118 C.pr.civila.
Prin
sentinta civila nr.11418/05.09.2007 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti
s-a admis exceptia necompetentei materiale, invocata de pârâta prin
întâmpinare si s-a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea
Curtii de Apel Bucuresti, Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, cauza
fiind înregistrată pe rolul acestei instante sub nr.10362/299/2007.
Prin
încheierea de sedinta din 07.11.2007 Curtea de Apel Bucuresti a admis exceptia
lipsei capacitatii procesuale pasive a Oficiului National de Renta Viagera si a
dispus introducerea în cauza în calitate de pârâta a Agentiei Domeniilor
Statului.
La
data de 05.12.2007 s-a ridicat din oficiu exceptia inadmisibilitatii actiunii
în contencios administrativ, iar prin sentinta nr. 3194/05.12.2007 pronuntata
de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal s-a
admis exceptia astfel invocata si s-a respins, ca inadmisibila, actiunea
reclamantului.
Prin
decizia nr. 4075/13.11.2008 pronuntata de Înalta Curte de Casatie de
Justitie –Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal s-a admis recursul
declarat de reclamant împotriva sentintei civile pronuntate de Curtea de
Apel Bucuresti, Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, s-a casat
sentinta si s-a trimis cauza spre competenta solutionare la Judecatoriei Lehliu
Gara.
La
data de 13.01.2009 cauza a fost întregistrata pe rolul judecatoriei
Lehliu-Gara sub nr. 39/249/2009.
În
cauza instanta a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul careia s-au depus
la dosar în copie: titlu de proprietate nr.129633 si nr.129634/07.02.2003
emis de Comisia Judeteana Calarasi pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate
asupra Terenurilor; schita amplasament teren extravilan, contract de arenda
nr.823/ 07.02.2006, adresele nr.202175/2006 nr.102489/31.01.2007 si
nr.116179/10.03.2007 emise de Oficiul National de Renta Viagera-Bucuresti; act
de partaj voluntar aut.sub nr.652/20.03.2003 de BNP; contract de
vânare-cumparare aut.sub nr.2145/23.10.2006 de BNP, cerere din data de
09.03.2007 înregistrata sub nr.200498 la Agentia Domeniilor Statului; nota
privind calculul arendei pe anul 2006, copie carnet de rentier agricol,
adeverinta nr.32/28.05.2007 din partea SC S SRL.
Prin
sentinta civila nr. 340/24.03.2009 instanta a respins actiunea ca neîntemeiata.
Împotriva
acestei sentinte a declarat recurs reclamantul iar prin decizia civila
nr.790R/08.07.2007 Tribunalul Calarasi a admis recursul, a casat în tot
sentinta si a trimis cauza spre rejudecare cu îndrumarea de a suplimenta
probatoriul sub aspectul cuantumului rentei cuvenite pentru suprafata de 6,43
ha.
Dupa
casare cauza a fost înregistrata pe rolul acestei instante sub nr.1222 la data
de 27.08.2009.
Urmare
a dispozitiilor de îndrumare a instantei de casare, obligatorii pentru instanta
de fond, acesta a suplimentat probatoriul în vederea calcularii cuantumului
rentei pentru suprafata de 6,43 ha prin emiterea unei adrese catre BNR pentru a
comunica cursul euro mediu anual conf. art. 4 din Titlul XI din Lg.247/2005.
Solutionând
cauza prin sentinta civila nr.1011/2009, Judecatoria Lehliu Gara a admis în
parte actiunea formulata de reclamantul ?? în contradictoriu cu pârâta Agentia
Domeniilor Statului.
A
obligat pârâta la plata catre reclamant a sumei de 100,82 lei, reprezentând
diferenta renta agricola aferenta anului 2006.
A
obligat pârâta la calcularea rentei agricole pentru anii urmatori anului 2006
pentru suprafata de 6,43 ha.
A
obligat pârâta la plata catre reclamant a sumei de 55,33 lei, titlu de
cheltuieli de judecata.
Pentru
a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca prin decizia civila
nr.790/R/2007 a Tribunalului Calarasi s-a stabilit cu putere de lucru judecat
ca prin contractul de schimb autentificat sub nr.652/2003 de notar nu s-a
realizat o înstrainare din cea vizata de Legea nr.247/2005 nefiind vorba de o
vânzare, donatie, etc.si deci trebuie acceptata la calculul privind conditiile
si suprafata de 1,50 ha ce a facut obiectul acestui schimb, adica trebuie avuta
în vedere întreaga suprafata de 6,43 ha si nu numai 4,93 ha cum a procedat
pârâta.
Pretentiile
sunt deci fondate pentru întreaga suprafata dar numai în ceea ce priveste
diferentele pentru anul 2006 si pe viitor nu si pentru anul 2005 deoarece
contractul de arendare a fost încheiat la data de 7 februarie 2006, iar acesta nefiind
un act juridic declarativ nu produce efecte si pentru trecut ci doar pentru
viitor.
Pe
de alta parte tot cu putere de lucru judecat s-a stabilit prin decizia sus
mentionata ca se va lua în calcul anul calendaristic si nu anul agricol.
În
ceea ce priveste sustinerea reclamantului ca pentru anul 2005 se afla sub
puterea contractului nr.383/2004 aceasta nu poate fi primita deoarece potrivit
Ordinului nr.1272/2005 de renta viagera agricola beneficiaza numai proprietarii
care au încheiat contracte de arendare dupa aparitia Legii nr.247/2005 aceasta
reglementare, potrivit principiului neretroactivitatii legii, neputând fi
aplicata unei situatii juridice dominante de intrarea sa în vigoare.
Împotriva
acestei sentinte a declarat recurs pârâta Agentia Domeniilor Statului în care
dezvolta motivele pentru care reclamantul nu era îndreptatit sa primeasca renta
viagera pentru anul 2005 deoarece contractul de arenda a fost semnat în anul
2006 iar pe de alta parte suprafata de teren luat în calcul era numai de 4,93
ha desi cum s-a aratat instanta nu a admis acest capat de cerere.
Cât
priveste renta pentru anul 2006 aceasta a fost calculata si este cuvenita numai
pentru suprafata de 4,93 ha deoarece pentru suprafata de 1,50 ha nu beneficiaza
fiind dobândita ca urmare a unei înstrainari.
Si
din aceasta argumentare rezulta ca recurenta s-a raportat la formularea
motivelor de recurs la actiunea reclamantului si nu la sentinta atacata prin
aceasta explicându-se în mod corect ca instanta de fond este conform art.1200
pct.4 C. civil tinuta în solutionarea cauzei de cele stabilite prin decizia
790/R/2007, în sensul ca prin contractul de schimb nu s-a realizat o
înstrainare si deci cele stabilite nu pot fi contrazise de noua judecata.
Retinerea
instantei de fond este corecta contractul de schimb nefiind o înstrainare
sanctionata de Legea nr.247/2005 acest lucru fiind consfintit si de decizia
mentionata, astfel ca au putere de lucru judecat.
Pentru
motivele expuse, recursul este nefondat si urmeaza a fi respins.